In zilele noaste gelozia e considerata o traire absolut normala, chiar o dovada de dragoste. Nu de putine ori am auzit replica: "daca nu ar fi gelos, nu m-ar iubi!" Sa vedem daca asa stau lucrurile in realitate!
Cand te vede purtand o discutie nevinovata cu un coleg de serviciu si face o criza de gelozie, acest lucru se petrece din dragoste? Mie mi se pare ca aici isi face loc nesiguranta sau teama de abandon... Nu spun ca nu te iubeste, dimpotriva! Dar gelozia nu are iubirea ca o cauza directa. El nu este gelos pentru ca te iubeste, ci e gelos pentru ca se simte amenintat de un potential rival si ii e frica sa nu te piarda.
Nu stiu daca tie ti se pare firesc sa fie gelos atunci cand discuti cu un prieten din copilarie, dar mie cu siguranta nu. Gelozia este o stare afectiva negativa, care nu implica relatii de proportionalitate cu dragostea. Adica nu e adevarat enuntul ca esti cu atat mai inclinat catre gelozie cu cat iubesti mai mult o persoana. Insa din pacate este adevarata relatia dintre gradul de nesiguranta, gravitatea complexelor de inferioritate si frecventa crizelor de gelozie. Cu cat partenerul tau este mai nesigur pe calitatile sale, cu atat mai mult vei avea parte de episoade de gelozie.
Sa atacam raul de la radacina! Cine sunt acele persoane "predispuse" la manifestari de gelozie si ce se intampla in sufletul lor (sau mai degraba ar fi trebuit sa spun mintea lor)? Este vorba despre aceia care pe parcursul vietii - dar mai ales in copilarie - au avut parte de nedreptati, au fost inselati sau abandonati.
Ei se asteapta in continuate sa fie inselati sau parasiti, traind de aceea constant o stare de suspiciune. Aceasta stare este dublata de o neincredere in fortele proprii. Pentru ca numai printr-o devalorizare personala acesti oameni au putut explica atitudinea nedreapta, partinitoare ori manipulativa a parintilori sau a celor apropiati.
De exemplu, un copil abuzat de parinti isi poate da urmatoarea explicatie: "Ma pedepseste atat de aspru pentru ca nu sunt destul de inteligent" - lucru ce duce la formarea unui complex de inferioritate care sa-l urmareasca toata viata. Acest copil ar putea avea o inteligenta peste medie, dar atata vreme cat asteptarile parintilor depasesc chiar notiunea de "exagerat", el se va simti in continuare "mai putin inteligent".
Dar parca vorbeam de gelozie? Credeti ca v-am sensibilizat cu posibilele traume suferite de partenerii gelosi pentru a va intari tendinta de a le accepta iesirile? Nici vorba! Incercam sa va ofer o explicatie a comportamentului lor. Caci uneori chiar simti nevoia sa intelegi de ce a mai iscat o scena, cand seful tau iti comunica la telefon sarcina pentru a doua zi?!
Se poate intampla sa ajungi sa te invinovatesti pentru starile lor. Poate n-ar fi trebuit sa discuti cu acel barbat la petrecere... Ori cu colegii de serviciu... Sau cu orice barbat... Problema lui nu este ceea ce faci tu, ci felul in care interpreteaza ceea ce faci. Si el chiar asta asteapta, sa faci cea mai mica "greseala". Urmeaza, evident, certuri sau scandaluri nesfarsite, epuizante, in care el acuza si tu te dezvinovatesti.
Iar daca e destul de convingator (caci pe el semnele nu-l inseala niciodata), te trezesti crezand ca intre un barbat si o femeie nu pot exista decat relatii erotice, asa incat e bine sa te feresti de orice prezenta masculina. Poate te-ai obisnuit si cu interogatoriul de fiecare seara: "unde ai fost? ce ai facut la serviciu? de ce ai intarziat doua minute?" etc.
Partenerul va incerca sa-ti controleze intreaga viata, in speranta de a-si tine sub observatie potentialii rivali, adica pe toti aceia care ii trezesc sentimete de inferioritate. Pe scurt, el evita sa mai traiasca acele stari de nesiguranta, inadecvare si se foloseste de tine! Exista mai multe nuante ale geloziei, insa eu ma voi opri la cea mai des intalnita. Si anume la gelozia in sens de posesivitate.
O astfel de relatie este ca intre stapan si sclav sau intre proprietar si bunul sau. Iubitul tau se va astepta sa faci tot ceea ce vrea el, fara drept de apel. Iar atunci cand se va apropia cineva de tine, iti va face crize de gelozie. Nu de putine ori va avea si manifestari violente, pentru ca unui stapan nu-i pasa de sentimentele sclavului sau, ci vrea doar sa-si potoleasca starea in care se afla.
Care este acea stare? Ce vrea de fapt sa spuna prin cuvintele: "faci ce vreau eu, pentru ca imi apartii?" In mod inconstient, el isi spune de fapt: "Eu sunt un nimic, tu imi dai valoare si de aceea voi face tot posibilul sa te controlez, deoarece mi-e teama ca ma vei parasi.", "iar atunci cand te jignesc (lovesc), ma razbun pentru ca, preferandu-l pe altul, ai trezit in mine sentimentele de inferioritate."
Incurcate sunt caile Domnului, veti spune, si va dau perfecta dreptate! Insa ce faci cand stii ca ai dreptate, cand cunosti cum stau lucrurile? Daca tii ca aceasta relatie sa dureze, dar gelozia s-a cronicizat, te sfatuiesc sa-l trimiti (cu frumosul) la un psiholog spre a-si rezolva complexele de inferioritate. Pana atunci tu da-i anumite asigurari, in care sa accentuezi faptul ca este o persoana valoroasa, plina de calitati, ca-l iubesti si accepti neconditionat. Nu-l asigura ca nu-l vei insela, pentru ca nu asta e de fapt problema lui! Fa-l sa-ti povesteasca despre neincrederea sa, de unde a plecat, incearca sa-l intelegi, fara a-i tolera insa alte episoade.
Daca ai rabdat destul si nu da semen ca ar vrea (macar sa incerce) sa se schimbe, te invit calduros sa pleci de langa el! Nu poate fi vorba de dragoste atat timp cat libertatea unuia este fundamental afectata... El isi va trai in continuare plenar problemele, iar tu vei ajunge sa-l urasti. Si ai tot dreptul, fiindca tu nu esti responsabila pentru starile lui. Fii insa responsabila pentru viitorul tau!
Logare
INREGISTREAZA-TE !
Follow Us on Twitter
Like Us on Facebook
Subscribe on Youtube
0
Sus
Raspuns
Citare Multipla
