3 replies to this topic

[wtamda]

Va rog cine are un text pentru conocar sau vornicel mai stiu cum se spune , sa ma ajutati trebuie urgent!!!! Mersi anticipat))

[omega]

uite aici postate de mine,nu stiu daca e bine dar spui si mai caut

eu sunt jumate ceapa,jumate praz..........(ca sange,alta natie )

Logodna

Fl?c?ul care s-a pornit mire vine la o cas? ?i face întreb?ri despre fat?, cum este ea, cât? zestre are ?i altele. Apoi, împreun? cu starostele, se duce la fata cu care vrea s? se c?s?toreasc?.

Dac-au intrat în cas?, fata se duce de se împodobe?te ?i, venind, s?rut? mâna la to?i cei b?trâni, iar cu fl?c?ul d? mâna. Cineva din b?trâni îi scoate pe dânsa ?i pe mire în tind?, ?i ei acolo mai vorbesc. Dac? se plac unul la altul, apoi spun la b?trâni c? se plac, iar dac? nu, apoi vorba se sfâr?e?te ?i nunta se stric?. Logodna se face tot atuncea astfel: mireasa ?i mirele î?i schimb? inelele ?i mireasa îi d? mirelui o ?alinc?, iar el ei, de obicei, 3 ruble. Dup? asta se înseamn? ziua r?spunsului.

R?spunsul

În ziua însemnat?, p?rin?ii miresei se duc la mire ?-acolo se pun în cale (se învoiesc) ?i-i v?d gospod?ria mirelui. P?rin?ii mirelui ?i ai miresei trebuie s? spuie care ce d? la fiii lor. Asta ?i se nume?te ,,r?spuns". La r?spuns, neap?rat sunt de fa?a vreo câteva rude de ale mirelui ?i ale miresei. Ele se pun ca martori ale celor petrecute în casa mirelui. Tot atunci se înseamn? ?i ziua nun?ii. Când au venit to?i la învoial?, cineva iese afar? ?i d? de trei ori din pu?c? sau din pistol. Apoi se toarn? vin în pahare ?i to?i cei de fa?? beau ?i se veselesc pân' diminea??.

Nunta

Cu o s?pt?mân? înaintea nun?ii, mirele cu tovar??ii s?i vine la mireas? ?i ia c?ma?a de mire, cusut? de mireas?. Tot mireasa le coase c?m??i ?i socrilor.

Rânduielile nun?ii se încep, de obicei, sâmb?t?, dac? ziua cununiei este duminic?, îns? altfel se întâmpl? foarte arareori. În ajunul cununiei, mirele ?i mireasa tocmesc ?igani (muzican?i) deosebit. Mirele joac? la casa lui cu fl?c?ii-tovar??ii s?i, iar mireasa joac? cu fetele ce se aduna la dânsa. În aceea?i zi se pornesc c?l?ri prin sat conocarii mirelui ?i vorniceii miresei ?i poftesc la nunt?. Ace?ti fl?c?i sunt împodobi?i cu flori la piept ?i la cu?m?, unul dintre ei are un colac mare legat cu busuioc. Intrând în cas?, unul zice:

— ,,V-a poftit cuconul mirele ?i cucoana mireasa, ?i cuconii socrii cei mari, ?i cuconii socrii cei mici, ?i noi ostenitorii, poftim, m? rog, la nunt?". Cu aceste cuvinte el toarn? din plosc? vin în pahar ?i-i cinste?te pe to?i cei de fa??. A?a umbl? vorniceii pe la toate rudele ?i pe la to?i cunoscu?ii.

Între acestea mirele se porne?te la mireas? cu c?ru?ele ?i cu to?i nunta?ii, înainte merge el c?lare cu vorniceii, iar dup? dân?ii, c?ru?a cu ?iganii, care cânt? tot drumul mar?uri ?i jocuri ?i, în sfâr?it, vreo câteva c?ru?e cu nunta?i — rude ?i cunoscu?i de-ai mirelui. C?ru?ele merg foarte repede, în toat? fuga cailor, ?i nunta?ii chiuie mereu. Când a sosit nunta, mireasa iese din cas? ?i-l ud? pe mire cu ap?.

Apoi, to?i se duc la gazda mirelui (la casa vreunui om). Acolo a?teapt? s? vie vorniceii miresei s?-i pofteasc? la dânsa. Vorniceii vin pe jos cu ?iganii, îl iau pe mirele cu nunta?ii lui ?i cu to?ii se duc la mireas?. Intrând în casa miresei, se pun la mas?. Când se sfâr?e?te masa, to?i nunta?ii ,,ies afar? cu dansul", adic? se iau de mân? dintâi to?i vorniceii, apoi nunul cu nun? ?i la urm? mirele cu mireasa ?i, ie?ind din cas?, încep a juca. ?iganii atunci cânt? de jocul cel mare. Dac? se stric? jocul, to?i iar??i intr? în cas? ?i de-aici se petrece partea cea mai jalnic? a rânduielilor de nunt?.

Mirele ?i mireasa se pun în genunchi înaintea p?rin?ilor, iar vreun om, stând în picioare, zice ,,iert?ciunea". În timpul iert?ciunii mirele ?i mireasa plâng, de asemenea, ?i p?rin?ii lor. Dac? se scoal? din genunchi, mirele ?i mireasa s?rut? mâna la p?rin?i.

Dup? iert?ciune, un fl?c?u din nunta?i mai zice ?i ,,conoc?ria", stând la u??. ?i ,,iert?ciunea" ?i ,,conoc?ria" sunt foarte frumoase ?i în diferite feluri. Conoc?ria

— Bun? diminea?a, cinsti?i socri-mari!

— Mul?umesc dumneavoastr?, b?ie?i militari,

Dar ce îmbla?i, ce c?ta?i?

— Ce umbl?m, ce c?t?m

La nime sam? nu d?m,

C? multe m?ri am trecut,

Multe ??ri am b?tut,

Nime seama nu ne-a luat.

Dar cine sunte?i dumneavoastr?,

S? ne lua?i sama noastr??

Dar fiindc? ne-ntreba?i,

S? ne lua?i cu-ncetul

?i cu bini?orul,

S? ne d?m cuvântul cu adev?rul,

C? de multe ce se-ndeas?,

Vom spune una mai aleas?.

Ales tân?rul nostru-mp?rat

Diminea?a s-a sculat,

Fa?a alba s-a sp?lat,

Chica neagra-a piept?nat,

Din trâmbi?? a sunat,

Mare oaste-a adunat.

?-a adunat o sut? de feciori de gheneral,

De boieri de cei mai mari.

?-au plecat vân?torii s? vâneze

Valea din sus,

Dinspre apus,

Pân' când juncanii au st?tut

?i potcoavele au pierdut.

A st?tut toata oastea în mirare,

Unii zic c? este urm? de zân?,

S?-i fie împ?ratului cunun?.

A?a se mai chibzuiesc

?i se g?sesc al?i vân?tori,

Mai cunosc?tori

?i zic c? este umbr? de c?prioar?,

S?-i fie împ?ratului so?ioar?.

Dar nunul cel mare

Cu grija-n spinare,

C?lare pe-un cal,

Ca un Docipal,

Se ridic?-n sc?ri,

Se îmfl? în n?ri

?i face ochii roat?

Peste o?tirea toat?,

?i când încoace prive?te,

Aici z?re?te

O floricic? frumoas?

?i dr?g?stoas?,

?i v?zând c? nu-nflore?te,

Nici nu rode?te,

Nici locul nu-i prie?te

?i mai mult se fere?te,

Ne-a trimis pe noi ?ase jerpani,

C?l?ri pe patru juncani

Cu coamele-ncâlcite,

Cu frâurile zugr?vite,

Cu unghiile custurite

?i cu cozile-mpletite,

Ca cu to?ii s? pornim

?i la cur?ile dumneavoastr? s? venim,

Ca floricica s-o lu?m

?i la împarat s-o d?m.

Pornim

?i venim

Pe fa?a p?mântului,

Pe aburii vântului,

Bând ?i chiuind

?i din pistoale tr?gând.

Caii cu rând

Pe n?ri fl?c?ri l?sând

?i nechezând,

?i din unghii sc?p?rând --

P?n-am sosit

?i v-am g?sit.

Acum ori floricica s? ne-o da?i,

C? nic?ieri n-ave?i s? sc?pa?i,

C-am venit cu pocloane de-argint,

S? scoatem floricica din p?mânt,

S-o scoatem cu r?d?cin?,

S-o s?dim la împ?ratul în gr?din?,

Ca acolo s? -nfloreasc?

?i s? rodeasc?,

Locul s?-i priasc?

?i s? nu se vestejeasc?.

Dac? dumneavoastr?, socri-mari,

Gândi?i c? suntem tâlhari,

Avem ?i bilet

De la al nostru împ?rat.

Cine ?tie carte latineasc?

S? vie s? ne-o citeasc?,

Iar cine nu ?tie

S? nu vie,

Ci ca de foc s? se fereasc?.

S? ne aduce?i, socri-mari,

Oameni c?rturari:

Vreun pop? cu barba deas?,

S? ne citeasc? carte-aleas?;

Ori vreunul cu barba rar?,

S? ne ?ie pân-în sear?,

Ci unul cu barba ca fusul,

S? ne deie curând r?spunsul.

R?spunsul nostru este-a?a:

?ase pahare de vin,

?ase mahrame de in

De care se g?sesc aici,

Cusute cu fluturi ?i cu arnici.

Las' s? fie ?i de m?tas?,

Numai s? fie de-aici din cas?,

De la cinstita mireas?,

S? nu fie de la vecine,

S? p??im vreo ru?ine,

C? atunci va fi cinstea noastr?

?i ocara dumneavoastr?.

Socri-mari, asculta?i

?i în urechi b?ga?i:

Când va da soarele -ndesar?,

Mare oaste v?-mpresoar?,

Dac? nu-?i avea bucate de ajuns,

S? va c?uta?i loc de ascuns,

S? ave?i bu?i cu vin,

Car cu fân,

Vaci l?ptoase,

Fete frumoase.

S? mai ave?i, socri-mari,

?i l?utari;

S? vie ?i tot satul,

Ca s? se veseleasc? -mp?ratul,

Când va fi soarele îndesear?,

Mare oaste v?-mpresoar?.

S? l?rgi?i casa, c? vine împaratul

Îndat? cu o?tirea lui toat?:

O sut? cincizeci ?i cinci

Din cei mai voinici

Cu fe?ele alese.

Noi nu suntem ciobani de la oi,

S? desc?lec?m în gunoi,

Nici morari be?i,

S? desc?lec?m prin sc?ie?i,

Ci suntem boieri mari,

Ghenerali,

De lâng? mare,

De unde soarele r?sare.

Nou? s? ne aduce?i scaune de argint,

S? desc?lec?m aici pe p?mânt

Sau s? întinde?i covoare,

S? desc?lec?m în pridvoare.

La cai s? da?i fân,

Zizdeu verde,

Cosit din noaptea Sfântului Gheorghe,

Cu roada neluat?,

Cu floarea nescuturat?,

Strâns în s?rb?tori

De dou? fete surori.

Caii no?tri s? m?nânce

?i din capete s? nu mi?te;

Caii no?tri s? beie

?i din capete s? nu deie.

Noi am desc?leca,

Am mai sta,

Am mai ura,

Dar ni-i fric? c? vom însera

?i avem de trecut stânci,

V?i adânci,

Mun?i cu brazi m?run?i

?i întuneco?i,

Bine v-am g?sit s?n?to?i!

Pune plosca la gur?, socru-mare,

Ce s-a f?cut s-a f?cut,

Nu mai este de desf?cut,

S? dai numai opt boi

?i ?apte vaci,

?i apoi s? rabzi ?i s? taci.

?ine, socru-mare,

Î?i dau plosca,

Ia ast? r?d?cin? uscat?,

La ?ezut cr?c?nat?,

Pe-aicea lat?, pe-aicea lat?.

Ia închina, soacr?, o dat?,

S? nu o s?ru?i tare,

C? ?i c?ciula din cap î?i sare.

S? o s?ru?i mai bini?or,

S?-?i paie mai dulci?or.

Poftim de be?i ?i vede?i

C? rachiu-i de la Pite?ti,

Iar nu ?uic? de-a dumneavoastr?,

Când bei mult?,

Te umfli în burt?,

Faci burta dob?,

Intri dup? sob?

?i stai cu greierii la vorb?.

Tot urând, socri-mari,

Vedem c? to?i au r?mas

Cei de la spate

Cu gurile c?scate.

Cei dinainte

Cu gurile în?epenite.

Aduce?i dar un vas cu prune uscate,

S? arunc?m la ieste guri c?scate;

Un putinoi cu lapte b?tut,

S? le turn?m pe gât;

O strachin? cu poame,

S? d?m la ieste cucoane,

C? vedem c? au sl?bit de foame.

?i vreo câ?iva c??ei de usturoi,

S? dam pe la ace?ti ciocoi,

Fiindc? au poftit pe la noi,

Mul?i, înal?i, lumino?i,

Bine v-am g?sit s?n?to?i.

Conoc?ria adus? mai înainte, precum ?i altele, care tot sunt în felul ei, arat? ce însemn?tate mare d? poporul nostru nun?ii ?i petrecerilor ei ?i cât de frumos î?i spune el sim?irile puse în inima lui la c?s?torie.

Conoc?ria, dup? cum se poate de v?zut, este o zugr?vire a rânduielilor nun?ii f?cut? în chipuri foarte atr?g?toare. Fiecare trebuie s-o spuie, c? mai rar g?se?ti în ori?ice scriere a?a chipuri ca acelea ce sunt date de popor în conoc?rie. S? trecem la obiceiurile care urmeaz? dup? rostirea conoc?riei. Îndat? ce s-a spus conoc?ria, mireasa prinde a se g?ti de plecare. To?i nunta?ii fl?c?i scot zestrea ei din cas? ?-o pun în c?ru??. Fiecare lucru scos, fl?c?ii îl joac? aruncându-l în sus; când ajung la lad?, fra?ii cei mici ?i surorile miresei (dac? îi are) se iau de mâna ?i nu-l las? pe mire s? ia lada, zâcându-i:

— ,,Nu-?i d?m lada, r?scump?r? pe leli?a". Mirele d? vreo câteva copeici, ?i lada se pune-n c?ru?? cu celelalte lucruri de-ale zestrei. ?-apoi toat? nunta se porne?te la mire acas?.

Înaintea pornirii, soacra cea mic? (mama miresei) îi leag? pe nun, pe nun? ?i pe rudele lor cu ?ervete. Dac? nunului ?i nunei nu le place cu ce îi leag?, apoi ei azvârl într-o parte ?ervetele ?i cer altele. Mirele o a?az? pe mireas? ?i cu nuna în c?ru??, ?i miresei se pune-n spate un v?l alb împodobit cu horbo?ele ?i lucrat de ea îns??i. Dup? asta, mirele înconjoar? de trei ori c?ru?a miresei ?i o love?te u?or cu harapnicul. Acest obicei înseamn? c? mireasa de la p?rin?i trece sub st?pânirea b?rbatului pe care trebuie s?-l asculte toat? via?a.

În sunetele muzicii se duc nunta?ii la mire. Acolo îi întâlne?te soacra cea mare cu pâine ?i cu sare, cu dulce?uri ?i-i pofte?te în cas?. Mirele o ia pe mireas? din c?ru?? ?i to?i intr?. Aici iar??i ?ed la mas? ?i beau bini?or. Apoi, nunta?ii cei ce-au adus mireasa, se împr??tie pe-acas? ?i r?mâne numai mirele, mireasa, socrii ?i nunii. În curând nunii pleac? ?i ei acas? ?i pe dân?ii îi petrec to?i nunta?ii, cu ?iganii, care nu înceteaz? ?i tot dau din scripce, cobze ?i fluiere. Vorniceii se pornesc prin sat ?i, dup? ce vin, se duc la nuni ?i-i aduc iar??i. Toate acestea se petrec seara. Mirele ?i mireasa se pun în capul mesei, al?turea cu dân?ii ?ed nunii. Încep a veni oameni ,,cu colacii". Fiecare dintre ei aduce câte-o pereche de colaci sau ni?te rachiu ?i vin. Cele aduse se pun pe mas?, iar omul d? mâna cu mirele, pe când un vornicel, ce st? lâng? mas?, toarn? vin în pahar, îi da mirelui, ?i mirele cinste?te pe om. Acela?i lucru face ?i mireasa, iar omul pune pe mas? zece sau cinsprezece copeici, dup? starea lui.

Când se ispr?ve?te rânduiala asta, pe care-o fac to?i oamenii pofti?i, ei iar??i ies afar? ?i joac? jocul cel mare. Sfâr?ind jocul, to?i nunta?ii se culc? ?i dorm, ca s? se scoale în ziua cununiei mai diminea?a. Ad?uza se duc to?i de diminea?? la biseric? ca s? fie la toata slujba bisericeasc? de la început (atunci, când se cunun? duminica). Unii pân' la cununie nu m?nânc? nimic, afar? de prescur?. Asta dovede?te destul de limpede c? ??ranul nostru basarabean socote?te c?s?toria ca o tain? mare de care trebuie s? te preg?te?ti cu sfin?enie.

Când nunta dup? cununie se întoarce acas?, pe tineri îi ud? cu ap?, iar mirele arunc? pentru asta bani. Udarea în obiceiurile nun?ii înseamn? dorin?a celor ce ud? s? fuga tot r?ul ?i toat? nevoia de cei tineri, precum fuge apa.

Venind de la biseric?, nunta?ii îndat? se pun la mas?, iar dup? mas? încep jocurile care ?in toat? ziua ?i se stric? numai cu asfin?itul soarelui. P?rin?ii celei tinere nu iau nici o parte la rânduielile petrecute în casa mirelui, nici la nunt?. Fiica lor, dup? cununie, se socote?te dezlipit? cu totul de casa p?rin?ilor s?i, ?i ei nu pot decât de departe s?-i vad? nunta. Dup? ce se ispr?ve?te jocul, vorniceii din nou pleac? prin sat pentru a chema la masa cea mare. Când se întorc, îi hr?nesc bine, îi cinstesc ?i ei se duc pe-acas?. Slujba lor e sfâr?it?.

Masa cea mare

Masa cea mare se face în seara acelei zile când se cunun? tinerii. Ea este serbarea nun?ii de c?tre oamenii mai în stare, de c?tre oamenii însura?i. La masa cea mare fiecare gospodar poftit trebuie neap?rat s? fie cu femeia sa. To?i oaspe?ii intr? în casa cea mare ?i se pun perechi de ?ed la masa. În mijlocul mesei se începe închinarea colacilor. Ea se face în felul urm?tor: Vreo b?trân? ia câte o pereche de colaci acoperi?i c-un prosop sau o basma ?i le d? oaspelui cu închin?ciune. Iar vreun c?sa? (din cei ce se afla în cas?), cunoscut ca om vesel, glume? ?i copt la minte, de obicei spune vreo glum? pe socoteala celuia cui i se închin? colacii, râzându-l cu vreun neajuns ?tiut de to?i. De pild?, dac? oaspetele este be?iv, glume?ul zice:

— ,,Am auzit, oameni buni, c? este la noi în sat cutare om care nu-i prea obi?nuit cu vinul ?i rachiul ?i cic? nu-i prea plac b?uturi de astea".

?i a?a-i trece pe to?i oamenii prin glumele sale, pe când se închin? colacii. Închinarea se începe de la nuni. Nunul s?rut? colacul, iar nuna ia cosinca de pe colac ?i se uit? cât e de frumoas?. Luând colacii, nunul pune pe un talger vreo 3 sau 4 ruble. Al?i oameni fac aceea?i, fiecare d? cât poate. Dup? fiecare închinare, mesenii se cinstesc ?i bat din palme.

Când se ispr?vesc toate, cineva îi cheam? în cas? pe tineri, îi cinstesc ?i, la urm?, nunul le d? într-o leg?turic? banii strân?i la mas? ?i zice cam a?a:

— ,,Ei, s? deie Dumnezeu s? tr?i?i, s? gospod?ri?i, s? fi?i s?n?to?i, ?i de la noi pu?intel, iar de la Dumnezeu mai mult". Tinerii s?rut? mâna nunului, a nunei ?i la to?i musafirii, ?-apoi ies din cas?. Iar veselia mesei celei mari ?ine pân-a doua zi diminea??, ?i vinul din garafe nu se mai ispr?ve?te, precum ?i jocurile, cântecele ?i chiotele.

Îndulcitul tinerilor

Ad?uza dup? masa cea mare are loc a?a-numitul îndulcitul tinerilor. Rânduiala, despre care este vorba, const? în urm?toarele: Pe tineri îi aduc în casa cea mare, îi pun în capul mesei, iar nuna se apropie de dân?ii cu o buc??ic? de pâine întins? în miere ?i le d? s? guste ?i la unul ?i la altul. Nu e greu de ghicit ce vrea s? zic? obiceiul despre care spun: el înseamn? c? via?a tinerilor trebuie s? fie bogat? ?i rodnic? ca pâinea ?i dulce ca mierea. Apoi, aceea?i nun? piapt?n? pe tân?r? ?i-i leag? capul a?a cum se leag? nevestele, în semn c? ea trebuie toata via?a sa fie legat? de b?rbat cu cele mai strânse leg?turi de iubire, de împ?r?irea tuturor celor bune ?i celor rele ?i de ajutor.

În urma acestei rânduieli toate femeiele (c?ci la îndulcitul tinerilor iau parte numai femei) dau cu tinerii mâna, pun pe un talger bani, î?i iau ziua bun? ?i se duc pe-acas?.

Iar cele ce au mai r?mas pornesc a?a-numitul ,,hostrop??" (sau p?s??el), un joc (dan?) la care asemenea iau parte numai femeile. Acest dan? const? într-aceea c? femeile se duc la nun?, jucând ?i cântând cu garafe de vin în mân?. ,,Hostrop??ul" înseamn? bucuria femeilor din sat c? num?rul lor s-a înmul?it prin ad?ugirea tinerei neveste, care din ziua ceea s-a f?cut tovar??a lor.

Dup? cum am spus mai înainte, ad?uza dup? nunt? se porne?te ,,hostrop??ul" sau jocul femeilor. ,,Hostrop??ul", început de diminea??, ?ine toat? ziua. Femeile umbl? de la socrii cei mari (p?rin?ii mirelui) la nuni, o aduc pe nun? la socrii cei mari, o duc înapoi, iar??i o aduc ?i a?a mai departe. În vremea asta ele joac? cu ?ipuri de vin în mân?, sar în sus ?i cânt?. Îndeob?te, ,,hostrop??ul" se joac? cu multe fel de fel de obiceiuri, ?i aceste obiceiuri se schimb? ?i sunt în alt fel mai în fiecare sat. Îns? ele n-au prea mare însemn?tate.

Seara, to?i nunta?ii gospodari se adun? în casa cea mare la socrii cei mari. Aici se face o mas? la care ?ed, afar? de musafiri, ?i p?rin?ii miresei. A?adar, cea dintâi întâlnire a socrilor celor mici cu cei mari se petrece la masa asta, care, deci, poate s? fie numit? ,,masa socrilor". În mijlocul mesei, socrii cei mari scot a?a-numitele ,,c?m??i de socru", ni?te c?m??i de pânz?, albe ?i lungi, cusute de mireas? înaintea nun?ii.

Socrul ?i soacra cea mare îmbrac? c?m??ile ?i încep a juca. De obicei, soacra cea mare zice din gur?:

,,Nici n-am ?esut, nici n-am ghilit,

Da bine m-am împodobit".

?-apoi cânt?:

,,Frunz? verde busuioc --

S-au-ntâlnit cuscrii la un loc --

Una râde

— foc aprinde --

Una plânge

— focul stinge".

To?i mesenii la aceste cuvinte râd, glumesc, joac? ?i beau. Când se sfâr?e?te masa, oaspe?ii se scoal?, mul?umesc socrilor celor mari ?i pleac?, iar nunii se duc acas? cu ?iganii care le cânt? tot drumul.

Acas?, nunul le face ?iganilor masa ?i cu asta se ispr?vesc rânduielile nun?ii.

Facerea c?ei

Peste vreo s?pt?mân? dup? nunt? are loc a?a-zisa ,,facerea c?ei". Nuna se g?te?te de mai înainte cu demâncat, ?i în ziua anumit? îi pofte?te pe tineri ?i pe rudele lor la mas?, ,,ca s? le fac? cale tinerilor", cum zic moldovenii no?tri. Nunii îi osp?teaz? pe tineri ?i-i cinstesc. Într-acestea ?i const? ,,facerea c?ei". Tot atuncea, de la nuni, îi poftesc ?i pe dân?ii rudele lor ?i, de asemenea, îi pun la mas?. A?a ei umbl? pe la toate rudele ?i pe la to?i cunoscu?ii, ?i asta se cheam? c? ei ,,umbl? de cale primare".

Umblatul acesta, de obicei, începe de la p?rin?ii miresei. Este u?or de priceput ce înseamn? ,,calea primare". Prin acest obicei frumos tinerii intr? în via?a lor cea nou? de gospodari ?i de so?i, ?i, ca gospodari ?i so?i tineri, ei sunt pov??ui?i de nunii lor, oameni p??i?i ?i cunosc?tori într-ale vie?ii. Prin umblarea lor pe la rude ?i cunoscu?i, ei le vestesc lor ?i întregului sat c? se desp?r?esc de-acuma de tinerime ?i trec în rândul oamenilor, datoria c?rora este a umbla întotdeauna cu grija în spate ?i a munci la toat? munca ??r?neasc?, pentru agonisirea ?i zidirea vie?ii lor ?i a copiilor lor.

,,Calea primare", în mintea moldoveanului, este lunga ?i spinoasa cale a vie?ii sau, mai bine zis, începutul acestei c?i. Acest început îl fac tinerii sub pov??uirea nunilor ?i a p?rin?ilor miresei, la care se duc tinerii de la nuni.

Vorbind îndeob?te despre obiceiurile nun?ii la moldovenii din Basarabia, nu se poate de trecut cu vederea c? în multe locuri din ?ara noastr?, al?turi cu logodna ?i cu r?spunsul, mai este obicinuit ?i alt chip de f?cut nunta, anume prin furatul miresei.

Iat? care este felul obi?nuit de furat mireasa. Cu cât?va vreme mai înainte, fl?c?ul ?i fata se învoiesc bini?or când ?i cum s? se fac? furatul. Aflând de la fl?c?u toate, fata se preg?te?te, î?i leag? leg?tura cu straiele cele mai de nevoie ?i-l a?teapt?, într-o noapte de toamn?, fl?c?ul vine cu tovar??ii lui, bate la fereastr? ?i fata, auzindu-i pe fl?c?i, iese afar? cu leg?tura ei. Fl?c?ii o pun în c?ru?a cu care au venit, dau în cai ?-apoi pu?in dep?rtându-se încep a chiui cât le ia glasul. Chiuitul înseamn? c? fata-i furat?.

Dac? o aduc la mire, ea intr? în casa, s?rut? mâna p?rin?ilor mirelui ?-apoi to?i m?nânc? câte ceva ?i se culc?. Fata r?mâne la p?rin?ii mirelui ?i se g?te?te împreun? cu dân?ii de nunt?. Ad?uza dup? asta, mirele ?i cu mireasa se duc la p?rin?ii miresei ?i cer iertare. Negre?it c? asta se face mai mult ca s? îndeplineasc? obiceiul, ?i ei primesc iertarea cerut?. Dup? asta, amândou? p?r?ile fac toate rânduielile spuse mai sus, ?i nunta urmeaz? ca de obicei.

Se în?elege c? furatul miresei are loc mai mult atunci când fata ?i fl?c?ul se iubesc unul pe altul ?i când ceva îi împiedic? s? fac? r?spuns ?i logodn?.

Dar, trebuie s-o spunem c? adeseori furatul se face ?i curat, numai pentru îndeplinirea obiceiului. Rânduiala asta este foarte veche ?i s-a v?zut la multe popoare (noroade) din cea mai adânc? vreme. Este greu de spus ce a însemnat furatul miresei la dânsele; se prea poate c? fiecare norod a pus în acest obicei în?elesul lui, potrivit cu credin?ele ce se mo?tenesc la to?i oamenii din tat? în fiu. La moldovenii no?tri el s-a p?strat tot într-acest fel, ca o aducere aminte a vremilor de mult trecute, dar, f?r? îndoial?, c? ?i la str?bunii no?tri furatul miresei a însemnat ce-a însemnat vreodat?. Iar acum obiceiul furatului înc? se mai petrece pe unele locuri între celelalte rânduieli, mo?tenite din neam în neam, neavând nici o însemnare.

Ca r?m??i?? a trecutului, acest obicei s-a mai p?strat ?i la alte noroade, ca, de pild?, în unele locuri la ??ranii ru?i, la unele popoare s?lbatice din Siberia, la t?tari ?i la alte neamuri. Vedem dar c? rânduiala asta a fost odat? obi?nuit? la mai multe noroade, dac? nu chiar ?i la toat? lumea ce-a tr?it înaintea noastr?.

• * *

Din ar?tarea obiceiurilor de nunt? ale moldovenilor basarabeni, f?cut? mai sus, se poate de aflat c? toate aceste obiceiuri sunt foarte frumoase ?i nu-i chip de zugr?vit mai bine sim?irile ce le stârne?te nunta în sufletul moldoveanului ?i v?jnicia nun?ii în via?a ??ranului nostru, cum o pricepe el singur, decât cum se oglindesc acestea în toate cele petrecute la nunta ??r?neasc?. ?i rar se pot g?si la vreun alt popor a?a frumoase ?i me?te?ugite lucr?ri de minte, precum sunt ,,conoc?ria" ?i ,,iert?ciunea" moldoveanului basarabean, care se rostesc mai la fiecare nunt?. Dar ne r?mâne inima îndurerat? când vedem c? în multe sate ale Basarabiei noastre aceste frumoase obiceiuri ?i cântece, la un loc cu graiul, portul moldovenesc ?i limba str?mo?easc? încep, pu?in câte pu?in, a pieri ?i a se da la uitare, fiind înlocuite cu alte rânduieli cu totul str?ine ?i necunoscute p?n-acuma moldovenilor. Nu-i nimic mai primejdios decât lep?darea obiceiurilor, care s-au mo?tenit de la str?buni. Asta înseamn? lipsirea poporului de puterile vie?ii, c?ci în limb? ?i obiceiuri stau puterile unui norod. ?i cu cât mai mult vom p?stra ?i vom ?ine nestr?mutat? mo?tenirea str?mo?ilor, cu atât vom fi mai tari ?i mai voinici în lupta noastr? pentru via??.

[AYLIN]

foarte interesant

[omega]

acum astept sa vad daca e bine sau daca mai caut material