#4
Postat 16 November 2007 - 09:57 PM
#8
Postat 05 February 2008 - 11:19 AM
#13
Postat 14 February 2008 - 11:51 PM
Intuitia umana
Evident, intuitia este o functie de intelect si informare. Daca am dori sa-i dam acestei definitii o forma matematica, ar trebui sa punem intre aceste doua valori semnul inmultirii - adica intuitia este produsul intelectului si gradului de informare. In realitate aceasta functie poate fi mai complexa, dar odata ce intelectul il putem aprecia doar arbitrar, neavand nici metoda, nici unitatea de masura potrivita, suntem nevoiti sa ne marginim la afirmatia initiala. Este nevoie de o anumita corelatie intre intelect si gradul de informare al acestuia, dar foarte important, decisiv chiar, este si caracterul acestei informatii. O anumita persoana poate avea o intuitie foarte buna intr-un domeniu care-i este familiar. Gradul de informare poate compensa intr-o masura oarecare insuficienta intelectuala si invers - un intelect stralucit intuieste adevarul cu mult mai repede, dispunand de o informatie mai restransa. Pentru ceilalti, asemenea concluzii premature (din punctul lor de vedere), sunt aproape un miracol, o previziune.
Pentru persoana care a intuit un adevar, aceasta nu este o prezicere, ci o concluzie, punctele de reper necesare fiind concluziile intermediare, pe care a reusit sa le faca in baza informatiei avute. Desi calea poate sa nu fie pavata pana la capat, avand, eventual, si goluri informationale, intelectul reuseste sa umple golurile cu ajutorul imaginatiei. Directia de miscare fiind determinata, se poate vedea si obiectul din capatul acestui vector cognitiv. Pentru aceasta, vorbind la figurat, este necesar sa ridicam ochii de la pietrele drumului si sa urmarim cu privirea directia lui. Ceea ce inseamna ca am facut un salt calitativ, schimband metoda de cercetare - pipaitul minutios si pedant l-am inlocuit prin vedere, care ne informeaza despre obiectele mult mai indepartate, desi nu ne ofera prea multe detalii. Pipaitul, in acest caz, este gandirea logica, care ne permite studierea pas cu pas, concluzie cu concluzie, a unui obiect sau fenomen, respectand strictetea stiintifica (logica), iar vederea (intelectuala) este ceea ce numim noi intuitie.
In temeiul celor expuse mai sus, putem intelege deja, care este diferenta dintre concluzie si previziune - spre concluzie duce o cale logica neintrerupta, pavata minutios cu concluzii ⌠elementare", adica evidente in baza celor cunoscute, iar spre previziune duce o cale logica fragmentara, cu goluri logice si informationale. Evident, se poate intampla ca o previziune sa fie gresita - vederea ne poate insela, oferindu-ne un miraj in locul unui obiect real. Pipaitul, oricum, este mai sigur. In schimb castigul pe care il putem avea, folosind vederea, este cu mult mai mare. Este clar, ca concluzia stiintifica se deosebeste calitativ de ceea ce este numit "concluzie" in mod obisnuit. Multe domenii de activitate umana sunt atat de complexe, exista atatea goluri informationale si marimi necunoscute, incat gandirea logica este mereu insotita de intuitie. In comert sau in politica, spre exemplu, intuitia are o importanta foarte mare, dar nici informarea nu joaca un rol secundar, marind cu mult sansele de izbanda.
Sa analizam un caz istoric concret - cazul Janne D'Arc. Este incontestabil, ca aceasta fetita de 18 ani a avut o intuitie exceptionala. Aceasta taranca franceza cunostea foarte bine starea de spirit a taranilor francezi, gradul de credibilitate pe care il avea in randurile lor religia, aspiratiile lor spre razbunare si eliberare de sub jugul englez, credinta lor nestramutata intr-un miracol care i-ar salva. Ea insasi era ca ei, nutrea aceleasi sperante si iluzii. In plus, Janne avea o fire romantica si exaltata, aflandu-se la varsta cand aceste calitati se manifesta in mod abuziv. Forta sa de convingere era un produs al naturii sale neordinare, in care intelectul stralucit se imbina cu imaginatia si energia efervescenta. Munca care se producea in ratiunea ei - concluziile si previziunile sale - capatau imagini concrete, colorate de firea ei romantica si religioasa in cele mai vii culori. Cand Janne isi visa concluziile in imagini concrete si precise, stiind exact ce are de facut, ea nu spunea ⌠am visat", ci "am avut o viziune", avand ea-insesi credinta nestramutata in justetea acestei afirmatii. In felul acesta, adolescenta de 18 ani Janne D'Arc a pus stapanire pe sufletele taranilor francezi, care au acceptat-o si au declarat-o sfanta (cu mult inaintea bisericii catolice), ridicandu-se la lupta de eliberare nationala. Intuitia sa extraordinara a dat gres o singura data - greseala fatala pentru care Janne a platit cu viata.
Dar, sa revenim la oitele noastre, cum spun francezii. Inainte de a face aceasta paranteza lirica (si istorica), am vorbit despre faptul, ca uneori metoda de gandire logica si consecventa este schimbata prin o alta, care ne poate oferi o largire brusca a orizontului. Am numit aceasta metoda intuitie. Spre deosebire de gandirea logica, care poate inainta doar pas cu pas, concluzie dupa concluzie, intuitia poate lega traiectoria punctata a caii care duce spre un adevar printr-o linie imaginara, prelungind-o pana la scopul jinduit. Gandirea logica este pentru noi un proces pe deplin constientizat - el se desfasoara in constiinta noastra, noi il urmarim pas cu pas, de aceea el nu produce asupra noastra impresia unui miracol.
Sa mai analizam un exemplu foarte semnificativ, desi e vorba despre niste situatii si personaje imaginare - Sherlok Holmes si doctorul Watson. Daca va amintiti, Sherlok Holmes era inzestrat cu un dar deosebit, o intuitie care il ajuta sa descurce cele mai neobisnuite cazuri si crime pe baza unei informatii fragmentare si insuficiente. Doctorul Watson era mereu surprins de usurinta cu care prietenul sau dezlega cele mai grele enigme, ca mai apoi sa ramana dezamagit in urma explicatiilor primite. De fapt, Sherlok Holmes ii arata doar puntile, pe care le construia peste abisurile informationale, folosind vastele sale cunostinte din diferite domenii, dar si imaginatia sa vie. Totusi, previziunea inceta sa mai fie un miracol, indata ce era aruncat valul de pe mecanismul acesteia. Daca doctorul Watson ar fi putut urmari "in transmisiune directa" munca intelectuala care se producea in creierul lui Sherlok Holmes, dezlegarea enigmelor ar fi fost pentru el un lucru obisnuit de la bun inceput.
Cred ca aici se ascunde raspunsul la intrebarea - de ce, totusi, intuitia ca fenomen produce asupra noastra impresia unui miracol? Faptul, ca mecanismul acesteia ramane ascuns de propria noastra constiinta, ne face sa ne miram chiar si de propriile noastre revelatii, pe care nu le putem constientiza in deplina masura
Dar in organismul omenesc au loc o sumedenie de procese care nu sunt urmarite nemijlocit de constiinta, au loc independent de ea si nici nu i se supun macar! Stim doar ca majoritatea acestora sunt dirijate de creier. Stim, spre exemplu, ca toate miscarile noastre sunt dirijate de creieras, iar acesta este un lucru deloc simplu. Fara indoiala, ca creierasul este un calculator foarte rapid si specializat pentru indeplinirea acestei sarcini. Noi nu-l putem antrena in activitatea noastra intelectuala cand am dori, spre exemplu, sa facem niste calcule matematice. Altfel, presupun, am deveni cu totii niste calculatori fenomenali. (De altfel, asemenea calculatori exista - nu-i ajuta oare creierasul?) Totusi, nu este oare intuitia o marturie a faptului, ca creierasul nu ne lasa neajutorati cand avem nevoie sa prelucram rapid un mare volum de informatie, furnizandu-ne pe neobservate solutii gata, uneori paradoxale, alteori neasteptat de simple, "strafulgerari" geniale, care arunca punti peste abisurile informationale si extrapoleaza caile cunoasterii dincolo de locurile batatiorite?
Din pacate, nu putem urmari "in transmisiune directa" lucrul acestui organ. Si iata-ne ajunsi in locuri nebatatorite, unde sunt mai multe intrebari, decat raspunsuri. Dar cred ca raspunsul la intrebarea de mai sus este afirmativ, si acest organ specializat, acest calculator rapid, ocupat fiind cu indeplinirea functiilor sale, de asemenea participa si la procesul de gandire, comunicandu-i calitate si stralucire.
As putea incheia aici speculatiile filozofice pe aceasta tema, dar nu pot rezista ispitei sa mai formulez cateva intrebari, care prezinta un mare interes. Natura este risipitoare, astfel incat ea si-a inzestrat creatiile cu mari potente, care nu sunt niciodata realizate in plina masura. Chiar ratiunea umana este un exemplu al acestei darnicii exagerate, deoarece pentru supravietuirea speciei ar fi fost suficiente mijloace cu mult mai modeste. De fapt, omul nici nu-si foloseste ratiunea cu randamentul maxim, unele resurse ramanand intotdeauna nesolicitate. Presupun ca si creierasul poseda unele rezerve nesolicitate, care depasesc necesitatile functiei sale de coordonator si dirijor al activitatii fizice a organismului uman. Cat de mari sunt aceste rezerve? Ce munca adaugatoare, inutila pentru functiile sale, indeplineste acest organ "pentru propria lui placere", precum ratiunea mea, spre exemplu, este preocupata acum de aceste cugetari absolut nepractice, inutile pentru supravietuirea mea ca individ? Este oare aceasta activitate secreta asemanatoare cu munca intelectuala constientizata a creierului? Nu supravietuiesc oare in creierul uman doua constiinte separate, dintre care numai una are acces la suprafata, iar activitatea celeilalte ramane ascunsa dupa o perdea netransparenta, manifestandu-se doar arareori (in cazul cand ne furnizeaza solutia unei probleme, spre exemplu)? Nu reprezinta oare aceasta constiinta suplimentara acel "subconstient", pe care psihologia l-a intuit deja? Adica - nu este oare creierasul acel substrat material al subconstientului, cautarea caruia ar trebui sa ne preocupe, deoarece o explicatie treaza, rationala, este intotdeauna mai buna decat una fantezista, cu iz de mistica religioasa. Si nu va provoca oare evolutia acestui organ - creierasul - aparitia unui conflict interior, cand a doua personalitate din noi va dori sa se manifeste nemijlocit, sa actioneze independent, nemaifiind subordonata? Sau, nu ne putem astepta la o viitoare razvratire? Un lucru este cert - daca natura nu va reusi sa mentina un echilibru, nu va gasi metoda pentru a impaca subconstientul evoluat cu constiinta, creand o simbioza satisfacatoare, specia umana nu va supravietui, ascensiunea sa terminandu-se intr-un acces de nebunie, de bifurcare a constiintei. In caz contrar va lua nastere acel "supraom", la care aspiram de multa vreme, si in care natura va realiza mecanismul comunicarii efective dintre creier si creieras, dintre constient si subconstient, limbajul intern evoluat al Eu-lui uman. Acest mecanism cu limbajul sau se prea poate ca exista deja intr-o forma embrionara, daca ne amintim ca sesizam uneori mesajele subconsientului in momentele cand ⌠galagia■ provocata de creier in timpul activitatii sale este atenuata √ in timpul cugetarilor profunde, cand creierul se afla intr-o stare de somnolenta aparenta (meditatia ioga, spre exemplu), sau chiar in timpul somnului. Este probabil, ca visele sa reprezinte astfel de mesaje, destul de stangace si neclare inca, din cauza imperfectiunii limbajului de comunicare interna si al mecanismului respectiv. Probabil, creierasul, deocamdata, nu poate vorbi decat in imagini concrete, dupa cum scrisul a inceput de la pictograma, care este imperfecta din cauza posibilelor interpretari gresite.
Nu in zadar oamenii sunt atat de preocupati sa dezlege enigmele viselor din cele mai stravechi timpuri √ ei simt ca acestea au o semnificatie concreta, contin un mesaj confuz de la un subiect necunoscut. Multimea ⌠necunoscutelor■ care insotesc acest fenomen a dat nastere la nenumarate speculatii necontrolate de logica si ratiune, imbracate in haina misticii oculte, care au hranit si mai continua sa hraneasca hoarde de sarlatani. Dar un lucru este cert √ nimeni nu poate descifra mai bine decat noi- insine aceste mesaje, caci noi detinem ⌠cheia■ experientei noastre individuale. Arareori doar ne pot ajuta cei care ne inconjoara, daca poseda informatia necesara. Uneori, intr-adevar, aceste mesaje ne pot fi de un folos real √ sunt cunoscute cazuri, cand rezolvarea unor probleme matematice, spre exemplu, le-au venit descoperitorilor in vis. Tot aici putem adaoga visele lui Janne D▓Arc, care contineau rezolvarea unor probleme politice sau militare, si pe care dansa se pricepea sa le descifreze. Neputand sa se smulga din mentalitatea epocii sale, un singur lucru ii scapa - de unde vin aceste mesaje.
Cred, totusi, ca evolutia ne va face o surpriza, pregatindu-ne pentru urmatorul salt calitativ, chiar daca procentul de rebut biologic se va mari esential, cresterea numarului cazurilor de "constiinta bifurcata" fiind indicele acestui proces. In rest, procesul se va savarsi pe neobservate, mai curand printr-o serie de mutatii consecutive dispersate in timp, iar "mutantii" nu vor putea fi depistati decat doar dupa un singur indiciu - intelectul de exceptie, genialitatea, sau o bifurcare a constiintei congenitala.
Deci nu cred intr-un razboi dintre oameni si mutanti (subiect frecvent intalnit in literatura de SF) - omenirea nu si-a nimicit nici odata in mod constient personalitatile geniale, desi se intampla adeseori ca acestea sa atraga asupra-si mania contemporanilor. Dar un razboi "sfant" impotriva mutantilor este exclus. Adevaratul razboi se va da pe arena evolutiei.
#14
Postat 17 March 2008 - 09:25 PM
#18
Postat 19 March 2008 - 02:44 AM
Raspunde la acest subiect


Logare
INREGISTREAZA-TE !






Sus
Raspuns
Citare Multipla










