48 replies to this topic

[elena_staicu]

Am sa va invit pe toti sa dezbatem pe larg acest subiect controversat.Terorismul este o arma nevazuta dar simtita impotriva umanitatii.

Deschid  acest topic pentru ca multi dintre voi sunteti deja plecati in tarile straine expuse atentatelor.Nu ezitati sa ne informati  cu privire la ce vi se intampla zi de zi acolo,sa ne sfatuim unii cu altii in privinta acestor situatii.

Nu uitati ca va suntem aproape de suflet si va vom ajuta cum putem si cat putem.

Cu drag Ella.

[Maroelva]

Terorismul este flagelul acestui inceput de secol.
Terorismul inseamna in primul rand durere... inseamna moarte si nefericire.

[laryssa]

Citat niculescu_elena:

Terorismul este flagelul acestui inceput de secol.
Terorismul inseamna in primul rand durere... inseamna moarte si nefericire.

parca mi-ai furat cuvintele din guritza 

asa e, ai dreptate

[Maroelva]

Terorismul nu are chip. El este pretutindeni si nicaieri. Oricine poate fi victima unui atac terorist. De aceea, lupta impotriva terorismului este, de fapt, o responsabilitate a tuturor.

[AYLIN]

TerorismIn 1995, la o ora de varf a diminetii, in Tokyo, Japonia, cinci echipe de teroristi, formate din cate doua persoane, apartinand sectei religioase Aum Shinrikyo si calatorind in metrouri separate, s-au intalnit in statia Kasumigaseki dupa care au raspandit in aer gaz sarin letal. Apoi, teroristii au luat antidotul pentru sarin si au scapat, in timp ce navetistii care circulau cu metroul, orbiti si respirand greu, au fugit spre iesire. Doisprezece oameni au murit, iar 5500 au fost tratati in spitale, unii dintre acestia intrand in coma. Majoritatea supravietuitorilor s-au recuperat, insa unele victime au suferit prejudicii permanente la ochi, plamani si sistemul digestiv. O subcomisie din Senatul american a estimat mai tarziu ca daca gazul sarin ar fi fost imprastiat cu mai multa eficacitate in statia Kasumigaseki, un punct central al sistemului de metrouri din orasul Tokyo, ar fi putut sa fie ucise zeci de mii de oameni.
Ca o consecinta a atacului, politia japoneza a efectuat raiduri la sediile sectei si a arestat sute de membri, inclusiv liderul orb al sectei, Shoko Asahara. Secta, care combina buddhismul si yoga cu filosofia crestina apocaliptica, era deja anchetata cu privire la un atac cu sarin din 1994 in care au fost ucise sapte persoane si cu privire la asasinarea mai multor adversari poilitici ai sai.
In timpul anilor ’80, Asahara, un calugar buddhist autodeclarat a inceput sa castige numerosi adepti pentru secta sa Aum Shinrikyo, care in traducere libera inseamna “Invataturile Supreme ale lui Om.” Asahara a exploatat golul spiritual lasat in urma anilor de explozie economica a Japoniei si a promis tinerilor japonezi care nu apreciau rigida societate omogena din tara lor, o renastere religioasa si puteri supranaturale. In 1989, Aum a fost recunoscuta in Japonia ca societate religioasa, iar pana in 1995 avea in toata lumea mai bine de 40000 de adepti si un patrimoniu de peste 1 miliard de dolari.
La inceputul anilor ’90, Asahara a adaugat invataturilor sale budiste idei apocaliptice crestine si a pretins ca este reincarnarea atat a lui Isus Christos cat si a lui Gautama Buddha. Aum a devenit o secta militanta, adunand arme si recrutand oameni de stiinta tineri si straluciti, care sa o ajute sa acumuleze un arsenal de arme biochimice, printre care agenti avansati de stimulare neuronala, cum ar fi VX precum si boli ucigatoare, spre exemplu febra Q si anthrax. Asahara a promis ca aceste arme vor duce secta Aum Shinrikyo la victorie, in Armageddonul ce urma sa vina.
Peste doisprezece adversari politici ai sectei au fost asasinati, iar cadavrele acestora au fost incinerate in cuptoare cu microunde speciale. In iunie 1994 Aum a realizat primul sau atac cu gaz sarin la Matsumoto, in vestul orasului Tokyo. Un automobil, modificat pentru a raspandi gazul in mod strategic, a fost condus in apropierea unui camin in care erau cazati judecatorii si personalul auxiliar al instantei care se ocupau cu judecarea unei spete referitoare la secta Aum. Sapte persoane au fost ucise, iar 150 au fost ranite. Autoritatile japoneze, fiind intarziate de protectia constitutionala a organizatiilor religioase, nu au reusit sa il aresteze pe Asahara sau sa reprime secta acestuia, desi membrii sectei erau principalii suspecti ai atacului. La inceputul lui 1995, Asahara le-a spus adeptilor sai ca incepuse al treilea razboi mondial. Astfel, a fost planificat un al doilea atac cu gaz sarin pentru sistemul de metrouri din Tokyo, care transporta zilnic aproximativ patru milioane de pasageri.
In anii care au urmat atacului din 1995, au fost condamnati la moarte cinci membri Aum pentru actele criminale comise de secta la statia Kasumigaseki si pentru alte activitati infractionale, iar altii au fost condamnati la inchisoare pentru perioade diferite de timp. Procesul lui Shoko Asahara, care avea 17 capete de acuzare, fiind invinuit de omor si tentativa de omor, continua si in ziua de astazi si ar putea fi tergiversat pentru alti 15 ani, din cauza ritmului lent al sistemului judiciar japonez.
Aum Shinrikyo a fost lipsita de statutul sau legal de organizatie religioasa si de privilegiile de impozitare aferente, insa guvernul japonez a concluzionat ca nu mai reprezenta o amenintare si nu a uzat pana la urma de legea anti-subversiune pentru a o suprima. Aum si-a schimbat denumirea in Aleph, prima litera a alfabetului iudaic, menita sa simbolizeze reinnoirea. Organizatia are si astazi un numar semnificativ de adepti.

[elena_staicu]

Citat AYLIN:

TerorismIn 1995, la o ora de varf a diminetii, in Tokyo, Japonia, cinci echipe de teroristi, formate din cate doua persoane, apartinand sectei religioase Aum Shinrikyo si calatorind in metrouri separate, s-au intalnit in statia Kasumigaseki dupa care au raspandit in aer gaz sarin letal. Apoi, teroristii au luat antidotul pentru sarin si au scapat, in timp ce navetistii care circulau cu metroul, orbiti si respirand greu, au fugit spre iesire. Doisprezece oameni au murit, iar 5500 au fost tratati in spitale, unii dintre acestia intrand in coma. Majoritatea supravietuitorilor s-au recuperat, insa unele victime au suferit prejudicii permanente la ochi, plamani si sistemul digestiv. O subcomisie din Senatul american a estimat mai tarziu ca daca gazul sarin ar fi fost imprastiat cu mai multa eficacitate in statia Kasumigaseki, un punct central al sistemului de metrouri din orasul Tokyo, ar fi putut sa fie ucise zeci de mii de oameni.
Ca o consecinta a atacului, politia japoneza a efectuat raiduri la sediile sectei si a arestat sute de membri, inclusiv liderul orb al sectei, Shoko Asahara. Secta, care combina buddhismul si yoga cu filosofia crestina apocaliptica, era deja anchetata cu privire la un atac cu sarin din 1994 in care au fost ucise sapte persoane si cu privire la asasinarea mai multor adversari poilitici ai sai.
In timpul anilor ’80, Asahara, un calugar buddhist autodeclarat a inceput sa castige numerosi adepti pentru secta sa Aum Shinrikyo, care in traducere libera inseamna “Invataturile Supreme ale lui Om.” Asahara a exploatat golul spiritual lasat in urma anilor de explozie economica a Japoniei si a promis tinerilor japonezi care nu apreciau rigida societate omogena din tara lor, o renastere religioasa si puteri supranaturale. In 1989, Aum a fost recunoscuta in Japonia ca societate religioasa, iar pana in 1995 avea in toata lumea mai bine de 40000 de adepti si un patrimoniu de peste 1 miliard de dolari.
La inceputul anilor ’90, Asahara a adaugat invataturilor sale budiste idei apocaliptice crestine si a pretins ca este reincarnarea atat a lui Isus Christos cat si a lui Gautama Buddha. Aum a devenit o secta militanta, adunand arme si recrutand oameni de stiinta tineri si straluciti, care sa o ajute sa acumuleze un arsenal de arme biochimice, printre care agenti avansati de stimulare neuronala, cum ar fi VX precum si boli ucigatoare, spre exemplu febra Q si anthrax. Asahara a promis ca aceste arme vor duce secta Aum Shinrikyo la victorie, in Armageddonul ce urma sa vina.
Peste doisprezece adversari politici ai sectei au fost asasinati, iar cadavrele acestora au fost incinerate in cuptoare cu microunde speciale. In iunie 1994 Aum a realizat primul sau atac cu gaz sarin la Matsumoto, in vestul orasului Tokyo. Un automobil, modificat pentru a raspandi gazul in mod strategic, a fost condus in apropierea unui camin in care erau cazati judecatorii si personalul auxiliar al instantei care se ocupau cu judecarea unei spete referitoare la secta Aum. Sapte persoane au fost ucise, iar 150 au fost ranite. Autoritatile japoneze, fiind intarziate de protectia constitutionala a organizatiilor religioase, nu au reusit sa il aresteze pe Asahara sau sa reprime secta acestuia, desi membrii sectei erau principalii suspecti ai atacului. La inceputul lui 1995, Asahara le-a spus adeptilor sai ca incepuse al treilea razboi mondial. Astfel, a fost planificat un al doilea atac cu gaz sarin pentru sistemul de metrouri din Tokyo, care transporta zilnic aproximativ patru milioane de pasageri.
In anii care au urmat atacului din 1995, au fost condamnati la moarte cinci membri Aum pentru actele criminale comise de secta la statia Kasumigaseki si pentru alte activitati infractionale, iar altii au fost condamnati la inchisoare pentru perioade diferite de timp. Procesul lui Shoko Asahara, care avea 17 capete de acuzare, fiind invinuit de omor si tentativa de omor, continua si in ziua de astazi si ar putea fi tergiversat pentru alti 15 ani, din cauza ritmului lent al sistemului judiciar japonez.
Aum Shinrikyo a fost lipsita de statutul sau legal de organizatie religioasa si de privilegiile de impozitare aferente, insa guvernul japonez a concluzionat ca nu mai reprezenta o amenintare si nu a uzat pana la urma de legea anti-subversiune pentru a o suprima. Aum si-a schimbat denumirea in Aleph, prima litera a alfabetului iudaic, menita sa simbolizeze reinnoirea. Organizatia are si astazi un numar semnificativ de adepti.

Foarte adevarat!

[AYLIN]

Terorismul – cancerul mileniului III



CONSTANTIN BRAN



Terorismul international a devenit plaga cea mai dureroasa a lumii contemporane. Intalnit sub multiple forme, acesta provoaca destabilizare si teama. Teroristii sunt persoane care isi indreapta ura impotriva celor nevinovati, motivatia care precede actul terorist corelandu-se cu idealuri abstracte si valori absolute. Sentimentul vinovatiei fata de victima este inlocuit cu cel al implinirii unei „datorii de credinta". Teroristul se considera un instrument al justitiei si, in numele acesteia, ucide. Terorismul nu are chip. El este pretutindeni si nicaieri. Oricine poate fi victima unui atac terorist. De aceea, lupta impotriva terorismului este, de fapt, o responsabilitate a tuturor.



Ce este terorismul ?



Cuvantul „terorism" a fost mentionat in urma cu peste 200 ani (1798), in suplimentul Dictionarului Academiei Franceze. Intr-o carte consacrata acestui fenomen, Walter Laqueur, istoric si comentator de politica externa american, aprecia ca intre 1936 si 1981 au fost date peste 100 de definitii ale terorismului, dar nici una nu este suficient de cuprinzatoare. Britanicii – printre primii care au reactionat fata de recrudescenta fenomenului terorist, in a doua jumatate a secolului trecut – il defineau intr-o lege din 1974, astfel: „Folosirea violentei in scopuri politice, incluzand orice recurgere la violenta in scopul de a plasa publicul sau orice sectiune a publicului intr-o stare de teama". Nici aceasta definitie nu este suficient de riguroasa, caci demonstratiile de strada violente, de exemplu, nu pot fi considerate acte de terorism. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta. Mijloacele folosite sunt extrem de variate (rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate, a instalatiilor industriale sau a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei, raspandirea unor boli contagioase, bombardamente etc). La metodele „traditionale" s-au adaugat altele noi, cum ar fi atentatele asupra sefilor de state, atacurile asupra misiunilor diplomatice si a diplomatilor, asupra personalitatilor politice sau asupra unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a. Una din formele de terorism care se detaseaza prin frecventa si mai cu seama prin consecintele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul politic. Potrivit informatiilor vehiculate prin mass-media, in prezent, in lume actioneaza peste 500 de organizatii si grupari teroriste de diferite orientari. Dar, dincolo de statistici, realitatea este mult mai dureroasa. Atentatele de la 11 septembrie 2001, asupra Statelor Unite, au aratat punctele slabe ale actualului concept de securitate. Terorismul a aparut ca o modalitate de actiune a celor slabi impotriva celor puternici. Aceste actiuni au demonstrat ca principalul pericol la adresa noii ordini mondiale, create dupa incetarea Razboiului Rece, nu este potentialul militar al asa-numitelor tari „recuzate" (Coreea de Nord, Irak, Libia, Iran etc.), ci terorismul. Prin urmare, securitatea antiterorista nu poate fi privita prin numarul de tancuri, avioane, nave militare sau rachete. Atacurile teroriste vizeaza in special securitatea populatiei, ca mijloc de presiune asupra statelor. In configurarea atacurilor nu este nevoie de un PIB de 6 trilioane (6000 de miliarde de dolari) sau de inalte performante in tehnologiile militare si spatiale. Principalii factori care conteaza sunt factorul uman si efectele psihologice. Activitatile teroriste pot fi puse in aplicare de orice persoana, fara a avea cunostinte speciale aprofundate. O bomba poate fi confectionata din materiale care pot fi procurate cu usurinta. Aceste actiuni sunt posibile oriunde. Terorismul poate imbraca diverse forme (atacuri chimice, atacuri cu bombe, otraviri in masa etc). De cele mai multe ori, actiunile teroriste nu lovesc in forta militara a unui stat, ci in societatea civila. Scopul lor este implicarea emotionala a populatiei. Aceasta face ca presiunea psihologica asupra statului sa fie mult mai puternica decat in cazul unui conflict militar clasic. Principalul obiectiv al actiunilor de acest gen este raspandirea fricii. Cu cit frica este mai mare, cu atat mai mare este si presiunea asupra statului. Reactia emotionala a populatiei fata de consecintele atacurilor teroriste este fireasca. Teama ca data viitoare s-ar putea sa fii o victima este pe cat se poate de reala. Un razboi dus in afara hotarelor propriei tari, chiar daca se soldeaza cu pierderi mari, nu poate avea acelasi efect pe care il produce terorismul, din simplul motiv ca aceste razboaie sunt straine pentru marea majoritatea a oamenilor care nu traiesc direct experienta campului de lupta. Fiind o activitate ascunsa, terorismul poate fi contracarat in mod eficient de serviciile secrete si de structuri special pregatite. In cazul unui dusman invizibil, rachetele si bombele nu sunt de folos. Informatiile sunt principalul mijloc de prevenire a actiunilor teroriste. Multe asemenea organizatii se bucura chiar de sprijinul deschis al unor state, pe teritoriul carora sunt plasate cartierele lor generale si sunt desfasurate taberele de antrenament. In Afghanistan, regimul taliban a adapostit intreaga conducere a organizatiei teroriste Al Qaeda.



Ce-i determina pe oameni sa comita acte teroriste ?



Istoria a dovedit ca se poate negocia orice. Pe aceasta constatare se bazeaza teroristii in special cand se pune problema luarii de ostateci. In astfel de cazuri miza este obtinerea unor concesii, care nu pot fi primite prin actiuni legale sau diplomatice (spre exemplu, schimbul de prizonieri, eliberarea unor persoane arestate, retragerea fortelor straine de pe teritoriul unei tari etc). Acest tip de negociere este un atentat de tip „vitrina", care prin luarea de ostateci, focalizeaza atentia opiniei publice pentru o perioada mai lunga decat in cazul unui simplu atentat si care inregistreaza un puternic impact mediatic. Actorii unei asemenea situatii sunt: de o parte, teroristii, de cealalta, autoritatile, ostatecii fiind moneda de schimb.

Analiza cauzelor care stau la baza actelor teroriste evidentiaza o retorica uniforma, o psihologie particulara si o logica aparte. Este o retorica polarizata si absolutista, axata pe ideea „noi contra lor". Noi, cei angajati in lupta pentru libertate, si ei, ca materializare a raului. Prin urmare, teroristul se autodefineste ca victima, ca sacrificat in numele unor cauze sau idealuri nobile, ca luptator pentru libertate si justitiar social, etnic sau economic.

Ce anume determina o persoana rationala sa recurga la un act de violenta terorist ?

Probabil, o nevoie care determina tendinta de dizolvare a identitatii proprii in cea a grupului, conducand la o logica sau gandire de grup. Este posibil ca amploarea si coeziunea grupului sa sensibilizeze individul fata de implicatiile neparticiparii si, dimpotriva, participarea sa ii confere avantaje psihice si multumirea de a fi contribuit personal la infaptuirea „binelui public".

Un studiu interdisciplinar, asupra a 250 de teroristi din Germania (227 cu orientare de stanga si 23 cu orientare de dreapta) a reliefat urmatoarele aspecte: 25% dintre teroristii de stanga pierdusera unul din parinti inainte de a implini 14 ani, (in general, pierderea tatalui este corelata cu tulburari psihice grave), 79% din cei investigati avusesera relatii conflictuale cu parintii; 33% si-au descris tatii in termeni ostili; una din trei persoane vizate a fost anterior condamnata de un tribunal pentru minori. Studiul a aratat ca teroristii sunt inclinati spre esec, iar alegerea unei asemenea cariere poate fi considerata „punctul final intr-o serie de incercari de adaptare nereusite" (Katzman, 2001). Teroristul – omul disperat sau omul manipulat, adus in stare de disperare sau de razbunare, dar si omul „demiurg", omul razbunator, omul-calau, care se considera destinat si predestinat a indeplini o misiune suprema, a se sacrifica sau a sacrifica pe oricine pentru a duce la bun sfarsit o sarcina dictata dintr-un spatiu „sacru", intr-o lume care, in viziunea sa, il domina si pe care trebuie sa o distruga. Justitiar, mesianic si, in acelasi timp, punitiv, teroristul este, dincolo de mize si justificari, exclusiv, unilateral si ireconciliant. Nu infruntare sau confruntare, ci anormalitate, ura, inteligenta criminala si patologie sociala.

La 1 mai 1998, Departamentul de Stat al S.U.A. a dat publicitatii raportul anual privind terorismul ca problema globala. El constata ca, in 1997, 33% dintre actiunile teroriste comise pe glob au avut loc in Columbia. Dar, din 304 acte de terorism international, 33% au tintit Statele Unite, unde au pierit 221 de oameni (fata de 314, in 1996).



„Bombele“ sexi – femeile kamikaze


A doua conflagratie mondiala a consacrat termenul „kamikaze", astfel fiind numiti pilotii japonezi care intrau, cu avion cu tot, in tintele inamice. Mai cunoastem cazuri in care infanteristi ai armatei sovietice se asezau, cu grenada la piept, in calea tancurilor germane. Kamikaze pot fi considerati si unii luptatori ai Rezistentei, ori copiii din „Hitlerjugend"... Desigur printre luptatorii-sinucigasi s-au aflat, de fiecare data, recunoscut fiind curajul (sau ... nebunia) lor, femeile. La nici o jumatate de veac de la terminarea ultimei mari conflagratii mondiale, in 1983, atacurile kamikaze au reaparut „oficial", pe timp de pace, fiind indreptate asupra ambasadei americane din Beirut, cu efecte dezastruoase si, cum avea sa se constate, cu „bataie lunga". Dupa atatia ani de razboi, luptatorii kamikaze (care se fabrica, se perfectioneaza, se comercializeaza si se utilizeaza ca orice arma) au devenit inlocuitorii eficienti ai tancurilor si rachetelor. Din 1983 incoace, atentatele-kamikaze au intrat in cutuma fundamentalistilor musulmani care, in numele Jihadului islamic, au transformat o practica, pana atunci sporadica, accidentala, in tactica permanenta de lupta. In prezent, in Orientul Mijlociu, dar si in practica formatiunilor cecene, terorismul sinucigas este apanajul gruparilor islamice. Daca ne raportam la traditia societatii musulmane, in mod obisnuit, rolul femeii este vegheat cu strictete de rudele sale de sex masculin. Pe de alta parte, activitatea in interiorul organizatiilor teroriste este strict secreta: admiterea, antrenamentul si misiunile martirilor nu sunt dezvaluite nimanui inainte de indeplinire, nici macar familiei. Simpla antrenare a unei femei intr-o astfel de actiune – atata vreme cat ea trebuie sa ceara voie pentru orice deplasare in afara caminului – constituie, dupa legea musulmana, o insulta la adresa barbatilor din familie. Paradoxal, femeile kamikaze sunt tot mai mult angajate in cursa mortii liber consimtite. La prima vedere, s-ar putea crede ca avem de-a face cu fiinte primare, inculte, indobitocite sau drogate, folosite drept „carne de tun", ca ultima solutie, disperata, de catre rudele lor masculine. Nimic mai fals! Sa luam un exemplu notoriu, care nu constituie exceptie de la regula: palestiniana Hanadi Darajat era studenta la Drept, visa la un birou propriu de avocatura si avea 28 de ani. In octombrie 2003, cu o zi inainte de sarbatoarea evreiasca Yom Kippur, a detonat cele 15 kilograme de explozibil, cu care isi infasurase trupul, intr-un vestit restaurant din Haifa. Decizia ei a insemnat moartea a 19 civili si ranirea altor 30.

Care au fost elementele din culisele acestui gest disperat ? Familia ei este saraca, refugiata din Israel in Cisiordania, la Jenin – orasul mortii violente, al martirilor, incercuit de puncte militare de control; tancurile patruleaza pe strazi, restrictiile de circulatie sunt permanente, nu mai exista magazine. Tatal lui Hanadi era invalid si suferea de hepatita cronica. Fratele mai mare, Fardi, despre care vorbim la trecut, a fost cel care, pana la 23 de ani, a intretinut familia (parintii, cinci surori si un frate mai mic) vanzand legume si fructe, si i-a oferit posibilitatea de a urma o facultate. Cu cateva zile inainte de a se insura, el si un var al lor au fost ucisi de un comando israelian. Cu bratele incarcate de daruri pentru fericitul eveniment, Hanadi a fost cea chemata sa-l identifice la morga. Desi mama sa sustine ca Fardi nu facea parte dintre militanti, fotografia lui si cea a varului au aparut in posterele cu martiri pe care Jihadul islamic le afiseaza pe peretii Jeninului. Pe posterul ei de martir este inscris, conform traditiei, numarul victimelor: „19 si numaratoarea continua"!

Ce poate determina o femeie sa se incinga cu o centura de dinamita, pe care sa o detoneze intr-un loc aglomerat ? Ce o poate face sa priveasca in ochi cativa copii pe care ea n-o sa-i aiba niciodata sau pe care se pregateste sa-i paraseasca ? Sa priveasca alte femei, batrani ? Sa declanseze iadul ?... Doar speranta ca dincolo e „raiul"?

Jurnalistul Ciprian Stoianovici, care semneaza un excelent reportaj pe aceasta tema in revista „Elle", incearca sa gaseasca raspunsul patrunzand in lumea tenebroasa a sufletului acestor „Eve" defeminizate. Raisa Ganiev este o „vaduva neagra" din Cecenia, sora celor doua femei care au facut parte din comandoul sinucigas anihilat de trupele antitero in atacul din octombrie 2002 asupra unui teatru din Moscova. In familia Ganiev au fost zece frati si surori. Acum mai sunt in viata doar patru. Trei dintre cei morti sunt victimele celei de-a doua campanii rusesti in Cecenia. In august 2003, dupa aproape un an de cand surorile ei au fost omorate impreuna cu tot comandoul cecen si aproape 130 de oameni care venisera sa vada o piesa de teatru in capitala rusa, Raisa se afla la Moscova, in fata cladirii FSB-ului (Serviciul secret rusesc), privind catre cei care i-au decimat familia. Decizia ei a fost una neobisnuita: s-a predat FSB-ului! Autoritatile militare rusesti i-au promis protectie fata de luptatorii ceceni si, mai ales, fata de fratele sau, Rustam, subordonat direct al lui Samil Bassaiev, cel care isi adusese surorile in gruparea „Vaduvelor negre". Pretul acestei protectii este usor de dedus. Familia a mai pierdut doi copii, morti unul pentru celalalt si amandoi pentru restul lumii. Unul este terorist, celalalt este... tradator. Alternativa nu exista, constata, cu durere, comentatorul terifiantului fenomen. „Daca in alte zone sociale emanciparea femeilor ramane un simplu deziderat (mai ales in aceste regiuni ale lumii), in mod stupid, ea tinde sa devina realitate pe front: tot mai mult, femeile si barbatii au drept egal la moarte".



Un personaj fara drept la glorie



Asa cum remarca lt.col.® Teodor Filip, inainte de a fi mituri, terorismul si antiterorismul sunt lucruri extrem de importante, cat se poate de concrete. Dar cel mai persistent si actual mit al modernitatii tine de o dimensiune ascunsa a activitatilor umane (totdeauna ceea ce este ascuns e si fascinant) – serviciile secrete, spionii si contra-spionii, teroristii si antiteroristii, actiunile de comando. Nici nu mai stii ce e adevar si ce e fabulatie, din moment ce mai mult de jumatate din filmele de actiune au ca subiect scenarii sau actiuni recoltate din aceasta zona a realitatii. Filmul de actiune e una, realitatea e, de cele mai multe ori, alta. Teroristii si cei care sunt pusi sa-i anihileze au intrat demult in imaginarul colectiv. Serviciile specializate cauta solutii pentru a contracara la timp actiunile unor insi pentru care obsesiile tin loc de ratiune, iar prejudecatile, de idei politice. Este o profesie a regulilor stricte, a reactiilor avute in fractiuni de secunda, a rationamentelor-fulger. Poti gresi doar o data, cu riscuri fatale uriase. Nu ai timp nici macar pentru pareri de rau. Antrenamente de o severitate si o duritate de neinchipuit, un stil de viata auster si, mai ales, acceptarea situatiei de a fi, la o adica, un erou anonim, cu viata oferita pe tava, insa fara a fi beneficiarul recunostintei publice, iata biografia-standard a unui luptator de elita antitero. Daruiti meseriei lor, oamenii cu cagule nu sunt, cum s-ar crede, niste automate programate pentru a ucide. Sunt oameni care isi exerseaza, zi de zi, calitatile morale, fizice, intelectuale. Se pregatesc continuu pentru ca e posibil ca o data, candva, ora H sa vina si pentru ei. Momentul in care nu ai dreptul sa mori degeaba! Clipa in care trebuie sa-ti motivezi statutul si sa-ti platesti pretul. Antiteroristul nu e un actor, nu e un model, nu e un om de succes. El e cel mai disimulat ins din lume. Discret, invizibil, atent. Personajul fara drept la glorie! Nimeni nu-i va inchina poeme, nimeni nu-i va da medalii, putini vor avea timp sa-i multumeasca.



Costurile economice ale terorismului sunt extrem de ridicate.

Doar Washingtonul cheltuie anual peste 5 miliarde de dolari pentru a lupta contra acestui flagel, atat in interiorul Statelor Unite, cat si in alte regiuni ale lumii. Pretul este probabil dublat de costurile personale pentru protectia oamenilor de afaceri si a firmelor americane.

Terorismul loveste serios in bazele economice ale unor state: Egipt, Israel, Turcia sau Cipru, tari cu venituri mari din turism, care, in anumite perioade, sunt practic scoase din circuitul acestei industrii.

Pe plan international, el a fost resimtit de opinia publica mondiala din ce in ce mai mult la inceputul mileniului III, adica pe masura ce presa, radioul si televiziunea au distribuit rapid si pe scara larga informatii despre actele de terorism. Se poate spune ca terorismul este un factor perturbator al relatiilor interstatale si interetnice si un parazit al lumii contemporane.

[Maroelva]

Pentru a induce frica, teroristii au nevoie de publicitate, prin intermediul mass-mediei.
Capatând audienta mondiala, manipulând mijloacele de informare în masa, aparând „în direct” în fata opiniei publice, organizatiile teroriste au posibilitatea de a-si expune cererile lor creând situatii de negociere, amenintând cu distrugerea unor bunuri sau uciderea unor ostatici în cazul în care nu li se îndeplinesc cererile.
Însa cea mai importanta caracteristica operationala a terorismului este folosirea premeditata a amenintarii cu violenta, ceea ce denota natura criminala a terorismului. În acest sens actele teroriste nu sunt justificabile.

[elena_staicu]

Terorismul este fata nevazuta a sadismului.Daca la congresele internationale nu s-ar discuta decat despre combaterea acestiu flagel al raului,in lume nu ar mai exista victime si orase asediate.

[AYLIN]

Luptele de strada de la periferiile Parisului degenereaza in acte de terorism

Luptele de strada care au zguduit suburbia capitalei franceze au depasit granita metropolitana a Parisului si s-au extins spre alte zone ale Frantei, capatand un puternic accent de atacuri teroriste.

In noaptea de joi, scenariul incendierii masinilor si atacarii fortelor de ordine s-a repetat in cateva orase din centrul Hexagonului, precum Dijon, dar si in sud si vest, existand un risc considerabil ca in cele din urma sa atinga si o zona extrem de sensibila din punct de vedere etnic: Marsilia.

Precum a punctat ministrul de Externe francez, Philippe Douste-Blazy, Franta risca sa piarda lupta pentru integrarea in comunitate a „protestatarilor", existand riscul ca „miscarile politice bazate pe religie sa se radicalizeze".

Seful diplomatiei franceze nu este departe de adevar, intrucat evenimentele din noaptea de joi seamana izbitor cu islamismul radical: trenuri atacate de rebeli, politisti amenintati cu arme de foc, magazine devastate de zeci de indivizi cagulati.

In nord-estul Parisului, patru politisti, doi pompieri si trei civili au fost raniti, insa, din fericire, gloantele trase nu s-au soldat cu morti, de aceasta data.

In Neuilly-sur-Marne, masinile politiei au fost atacate de tineri inarmati cu arme de vanatoare, in timp ce la Stains, cativa politisti au fost „hartuiti" de un grup de 30-40 de oameni in apropierea unei sinagogi, potrivit Associated Press.

Seine-Saint-Denis, periferia nordica a fost inca o data zona cea mai afectata de vandalisme, „cel putin 150" de masini fiind distruse si trei depozite incendiate. Mai multe cladiri publice (primarii, scoli si comisariate), simboluri ale autoritatii statale, au fost de asemenea tintele unor atacuri cu dispozitive incendiare.

La Trappe, in suburbia din vest, un depou de autobuze a fost mistuit de un incendiu care a provocat distrugerea a 27 de vehicule. Turnand gaz peste foc, liderul de extrema dreapta Jean Marie Le Pen a apreciat ca „prin intermediul agentilor si al simbolurilor statului, insasi Franta a fost atacata, de catre hoarde straine".

Din perspectiva ministrului de Interne, Nicolas Sarkozy, violentele nu au fost nicidecum spontane, ci „perfect organizate", ministrul promitand totodata sa afle de catre cine si in ce mod.

„Cand se trage cu gloante reale asupra fortelor de ordine, care sunt functionari sau capi de familie, nu poate fi vorba decat de huligani", a mai precizat ministrul, potrivit cotidianului Le Monde.

In aceste conditii, declaratiile premierului Dominique de Villepin ca „statul republican nu va ceda" si ca "ordinea si justitia vor avea ultimul cuvant", nu par a mai linisti pe nimeni. Evenimentele au inceput chiar sa ingrijoreze mai multe state europene, care si-au indemnat cetatenii sa evite zonele de conflict.

Ministerul portughez de externe si cel finlandez au cerut sporirea masurilor de protectie consulara a cetatenilor sai rezidenti la Paris si in imprejurimi, recomadandu-le acestora sa ia urgent legatura, daca simt vreo amenintare, cu Ambasada Portugaliei din Franta.

De asemenea, diplomatia de la Moscova a recomandat cetatenilor rusi sa evite localitatile din jurul Parisului, unde inclusiv un autocar turistic rusesc a fost furat si apoi incendiat. (E. F.)

[AYLIN]

Terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat , organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a o determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţionale

[Maroelva]

Despre terorism şi terorişti vorbeşte toată lumea, îndeosebi după 11 septembrie 2001, când lumea civilizată a primit cea mai dură lovitură din istoria atacurilor teroriste. S-au creat coaliţii antiteroriste, s-au intensificat, până la limita încălcării normelor democratice, măsurile de supraveghere a populaţiei, au sporit considerabil fondurile alocate de guverne structurilor cu atribuţii în prevenirea şi combaterea terorismului şi, cu toate acestea, atacurile al-Qaeda şi ale grupărilor ce împărtăşesc ideologia acesteia nu au încetat.

Federaţia Rusă, Spania şi Marea Britanie, pentru a nu mai vorbi de Orientul Mijlociu sau teatrele de conflict din Irak şi Afganistan, au fost principalele ţinte vizate de terorişti, în majoritatea cazurilor apelându-se la „martiri“ sinucigaşi. Acţiunile teroriste executate de voluntari sinucigaşi au devenit un fenomen/armă redutabile, întrucât nu există, practic, mijloace de prevenire a acestora. „Martirii“ îşi aleg singuri ţinta, mijloacele de acţiune şi momentul acesteia. În asemenea condiţii, numai reţeaua informativă implantată în mediile teroriste poate da rezultate.

[AYLIN]

 

Ce spune religia Islamica despre Terorism:

Islamul este religia pacii si a iertarii si considera  terorismul  ca fiind  un act  extrem , ceva interzis ,nepermis.  In CORAN  se spune: “Allah  nu va opreste  sa faceti  bine  celor  care nu au  luptat impotriva voastra, din pricina religiei, si  nu v-au alungat din caminele voastre  si nici sa  fiti drepti cu ei , caci  Allah ii iubeste  pe cei drepti”(60:8). Profetul  Muhammad (Binecuvintat fie el si toata familia sa) interzicea  soldatilor sai   sa ucida  femei  sau copii  si el  ii sfatuia  pe ei: Nu fii exagerat , nu ucide  copii nou  nascuti , nu trada . Si  tot  el spunea: Cel care  ucide  pe cineva  care a facut o alianta cu musulmanii nu va simti  parfumul  Paradisului . Crima  este una din marile pacate. Profetul Muhammad (Binecuvintat fie el si toata familia sa) spunea  ca ucigasii  vor fi pedepsiti cu focul  Iadului . Musulmanii sint  incurajati sa fie atenti  si cu animalele . Profetul Muhammad (Binecuvintat fie el si toata familia sa) a spus: O femeie a fost  pedepsita  pentru ca  a tinut inchisa  in casa  ei o pisica  si nu i-a dat  de mincare . Pisica  a murit din aceasta cauza .  Acum  acea  femeie este chinuita  in Iad. El a  mai spus  ca un om care mergea prin  desert  a intilnit  un  ciine  caruia  ii era sete . Omul acela  si-a  scos  pantoful si i-a adus  ciinelui apa . Profetul Muhammad   a spus: Acel om care  este bun  cu oamenii  si care  e bun si cu animalele  va fi rasplatit  de dumnezeu. Chiar si atunci cind sacrificam  animale pentru a ne hrani cu  carnea lor  trebuie  sa  o facem  in asa fel incit  ele sa nu sufere. Profetul Muhammad (Binecuvintat fie el si toata familia sa) a spus: Cine sacrifica un animal  sa o faca  in modul  cel mai bun posibil, sa-si ascuta  cutitul bine  si sa  conduca animalul  spre locul  sacrificiului cu blindete . In dreptul Islamic  si in alte  texte  islamice  distrugerea  caselor  si propietatilor, incitarea  la acte  de violenta, bombardarea si mutilarea oamenilor  nevinovati  sint considerate  acte interzise  si  blamabile  de catre  musulmani si religia  islamica . Musulmanii urmeaza  religia  a pacii , a faptelor  bune , a tolerantei  si a iertarii  si marea  majoritate  nu au nimic  in comun  cu anumite  evenimente  violente  care  sint asociate  cu musulmanii. Daca un musulman  comite  un act  de terrorism acea  persoana se face vinovata  de incalcarea legilor  islamice .

[elena_staicu]

Terorismul inseamna o lupta cu necunoscutul.

[AYLIN]

Războiul este cea mai răspândită formă modernă de terorism

[elena_staicu]

Din pacate multi mor nevinovati fara ca autoritatile sa ia masurile necesare.

[AYLIN]

Notiunea de terrorism este cunoscuta omenirii de la inceputul istoriei, dar in istorie acest termen a aparut dupa revolutia franceza din 1789. In secolul XX terorismul international savarsit in timp de pace a luat o amploare deosebita. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele “traditionale” s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a.

In raport cu scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau razbunarea, dar poate lua si forma unei crime politice, cand urmareste sa complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti lideri politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme concrete, sa impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in aceasta ultima categorie incadrandu-se si terorismul de stat, constand in acte de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in anumite cazuri, impotriva miscarilor de eliberare nationala a unor popoare subjugate. Necesitatea elaborarii unei Conventii internationale pentru universalizarea reprimarii terorismului a fost abordata, in 1926, la initiativa Romaniei in cadrul Societatii Natiunilor. Iar un proiect al Conventiei pentru instituirea unei Curti

[AYLIN]

penale internationale impotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist roman Vespasian V. Pella in 1935 si prezentat Societatii Natiunilor. Statele parti la Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului din 1937 se angajau sa previna si sa reprime activitatile de acest gen, sa-si dea reciproc concursul in acest sens, astfel, se “reafirma principiul de drept international dupa care este de datoria oricarui stat sa se abtina el insusi de la orice fapt destinat a favoriza activitatile teroriste indreptate impotriva altui stat si sa impiedice actele prin care acesta se manifesta”.

Terorismul a fost una din problemele aflate frecvent pe ordinea de zi a Adunarii Generale a ONU care a adoptat in acest sens Rezolutia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972 prin care se recomanda adoptarea de urgenta a unor masuri de combatere a terorismului, intensificarea cooperarii internationale in acest domeniu. Cu regret, pana in prezent, nu s-a reusit sa se realizeze o reglementare internationala multilaterala care sa se refere si sa incrimineze in mod expres actele de terorism. E de mentionat totusi succesele obtinute in plan regional, in acest domeniu, adoptarea in cadrul Organizatiei Statelor Americane, la 2 februarie 1971,la Waschington, a“Conventiei pentru prevenirea sau reprimarea actelor de terorism care iau forma delictelor contra persoanelor ca si a extorcarilor conexe acestor delicte, daca asemenea acte au repercusiuni internationale”, intrata in vigoare in 1977 si adoptarea “Conventiei europene asupra terorismului” la 10 noiembrie in cadrul Consiliului Europei. In legatura cu combaterea si incriminarea terorismului, la momentul dat, pot fi invocate de asemenea urmatoarele conventii internationale: Conventia cu privire la prevenirea si reprimarea infractiunilor comise contra persoanelor ce se bucura de protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici, adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 3166 (XXVIII) din 14 decembrie 1973, Conventia internationala impotriva luarii de ostateci, adoptata la 17 decembrie 1979 de Adunarea Generala la Haga din 10 decembrie 1970, privind reprimarea capturarii ilicite de aeronave si prin Conventia privind reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii aviatiei civile semnata la 23 septembrie 1971, la Montreal.Actele de terorism savarsite impotriva lui Aldo Moro in Italia, sau cele savarsite de Brigazile Rosii, Mafia, sau cel impotriva lui Olaf Palme in Suedia s.a. au fost calificate ca infractiuni de drept comun. Pe cand actele de terorism comise la Jocurile Olimpice din 1974, desfasurate in R.F.Germana, sau atacurile de la New Yorck si Wachington din 11 septembrie 2001 sunt calificate ca infractiuni internationale. Calificare unui act de terorism international are loc numai atunci, cand, “autorul sau victima sa nu fie cetateni ai statului pe teritoriul caruia s-a comis actul,

 

sau ca autorul sa fi refugiat dupa comiterea actului pe teritoriul altui stat si, ca prin actul comis, sa se afecteze interesele mai multor state”. Una din formele de terorism care se detaseaza prin frecventa sa si mai cu seama prin consecintele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul politic .In ziarul “Iuridicescaia gazeta” nr.9 din 1991 se scria, ca in prezent in lume actioneaza peste 500 de organizatii si grupari teroriste de diferite orientari. In ultimii 10 ani de ele au fost savarsite 6500 de acte de terorism international, in urma carora au cazut victime peste 5000 de persoane, iar numarul ranitilor fiind de peste 12000 de persoane. In prezent, raspunderea internationala este o institutie unanim recunoscuta fiind angajata nu numai in cazul declansarii unui razboi de agresiune ci si in situatiile de recurgere la represalii, interventie militara. Cu prilejul dezbaterilor asupra “principiilor de la Nurnberg”, cat si in timpul elaborarii conventiei cu privire la prevenirea si reprimarea crimei de genocid s-a discutat problema crearii unei instante penale internationale cu caracter permanent. Prin Rezolutia 260 A/III din 9 decembrie 1948 Adunarea Generala a ONU a cerut Comisiei de drept international sa-si dea avizul asupra oportunitatii si posibilitatii crearii unui organ judiciar international care sa judece persoanele vinovate de comiterea crimei de genocid sau de alte crime, care ar intra in competenta sa potrivit conventiilor internationale. In cea de-a doua sesiune a sa din 1950 Comisia de drept international si-a dat avizul favorabil, considerand ca este oportun si posibil crearea unui asemenea organ. In decembrie 1950, Adunarea Generala a ONU a creat prin Rezolutia 489/V, un comitet special, denumit "Comitetul de la Geneva" alcatuit din reprezentanti a 17 state membre cu misiunea de a elabora propuneri, referitoare la crearea unei Curti penale internationale permanente, precum si statutul ei. In iunie 1992 la cea de-a VII sesiune a Adunarii Generale a ONU a dezbatut proiectul de statut al Curtii. Conform rezolutiei 687/VII a Adunarii Generale a ONU din 1953 a fost creat un nou Comitet, "Comitetul 1953", care a prezentat un proiect de statut al Curtii revizuit ce prevedea: crearea unei Curti penale internationale pe baza unei Conventii; Curtea urma sa aiba un caracter permanent si autonom si o competenta materiala (de a judeca crime internationale) si personala (jurisdictia se aplica persoanelor fizice din diferite state, deci Curtea nu se putea sesiza ex-officia); Curtea era investita cu puterea de a aplica pedepse; functia de avizare era incredintata unei comisii desemnata ad-hoc pentru fiecare caz in parte, care era compusa din 15 membri prezenti din statele parti la statut; pe langa Curte era prevazut si un "Comitet de gratiere" alcatuit din cinci membri.Proiectul de statut mai prevede si crearea de fiecare stat a unor tribunale speciale pentru judecarea crimelor internationale.Mai apoi, ideea crearii Curtii internationale penale a fost abandonata, deoarece o serie de state i-au adus critici serioase, considerand statutul Comisiei de drept international drept un pas inapoi fata de tribunalul de la Nurnberg, iar pe de alta parte, pentru ca din punct de vedere procedural, problema a fost conexata cu cea a proiectului de Cod a crimelor contra pacii si omenirii si cu definitia agresiunii. Pana la 1989 aceasta problema nu a mai figurat pe ordinea de prioritati a Natiunilor Unite.In urma actelor de cruzime si bestialitatile savarsite de toate partile combatante in conflictul care l-au opus sarbii, croatii si musulmanii de pe teritoriul fostei Iugoslavii dupa 1991 a determinat Consiliul de Securitate a ONU sa creeze "Un tribunal international pentru a judeca persoanele prezumate responsabile de violarile grave ale dreptului international umanitar comise pe teritoriul fostei Iugoslavii dupa 1991", Rezolutia 827 din 25 mai 1993(Crearea tribunalului international special pentru fosta Iugoslavie in Haga). Un an, mai tarziu la 1995, Consiliul de Securitate a extins jurisdictia Tribunalului astfel incat sa acopere si genocidul din Rwanda (Crearea tribunalului international special pentru Rwanda in Arusa). Acest tribunal este primul organism judiciar international de acest fel, creat dupa infiintarea, la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, a tribunalelor de la Nurnberg si Tokio, pentru crime de razboi. In 1996 a fost instituita comisia pentru fondarea Tribunalului Penal International. Intre 15 iunie si 17 iulie 1998 a avut loc Conferinta de la Roma a Statelor, prin care a fost adoptat Statutul de la Roma a Curtii Penale Internationale. Prin semnarea Statutului de la Roma comunitatea mondiala a luat decizia privind crearea Curtii Penale Internationale permanente , care are ca scop - ancheta, retinerea,invinuirea si daca e dovedita vina, pedepsirea criminalilor de razboi, vinovati de comiterea crimelor grave impotriva drepturilor omului, - cu ajutorul acestui instrument va fi pus capat nepedepsirii crimelor de razboi. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite Cofi Anan a numit semnarea Statutului de la Roma “Dar al sperantei pentru generatiile viitoare si un enorm progres in calea universalizarii drepturilor omului si a sistemului de drept, Posibilitatea, pe care a avut-o candva umanitatea, de a termina cu “cultura nepedepsirii” a devenit reala ca niciodata. Nu avem dreptul sa nu ne folosim de ea”.Preambulul Statutului de la Roma aminteste, ca “in ultimii o suta de ani milioane de copii, femei si barbati au devenit victimele unor atrocitati incredibile, care au zguduit constiinta umanitatii. Aceste grave crime prezinta un pericol pentru pacea, securitatea si bunastarea generala” si ca “cele mai serioase crime, ce trezesc ingrijorarea intregii comunitati, nu trebuie sa ramana nepedepsite”. De competenta Curtii Penale Internationale tin urmatoarele crime: genocidul (art.6 al Statutului de la Roma) - actiunile savarsite cu intentia de nimicire partiala sau completa a unui oarecare grup national, etnic, rasial sau religios ca atare; Crimele contra umanitatii (art.7) - actiunile savarsite in cadrul atacurilor in masa sau sistematice asupra oricaror persoane civile, daca asemenea atacuri se savarsesc in mod intentionat; Crime de razboi (art.8) - incalcarea grava a Conventiilor de la Geneva de la 12 august 1949 atat in conflictele interne, cat si cele externe; agresiunea . Judecatii i-a fost atribuit un organ de invinuire, care e in drept sa initieze ancheta si sa efectueze procedura pe dosar, fara sanctiunile unui stat sau altui stat sau ale Consiliului Securitatii ONU - in cazurile, cand crima este savarsita pe teritoriul statului ce a ratificat Statutul de la Roma, sau invinuitul este cetatean al unui asemenea stat. Consiliul Securitatii ONU e in drept sa suspendeze anchetarea dosarului de fiecare data pe 12 luni. Pentru asemenea hotarare trebuie sa voteze majoritatea statelor-membre ale Consiliului Securitatii, insa orice stat-membru al Consiliului Securitatii poate aplica un veto pe aceasta hotarare. Desigur, solutia ideala este crearea justitiei internationale cu caracter permanent, asa cum a preconizat-o eminentul jurist Vespasian V.Pella cu peste o jumatate de secol in urma, competenta extinzandu-se asupra tuturor situatiilor de violare a normelor dreptului international umanitar si ale drepturilor omului. O astfel de instanta creata pe baza conventionala, in baza Conferintei de la Roma a Statelor (15 iunie-17 iulie 1998), poate sa-si exercite functiile sale intr-o deplina independenta. Statutul de la Roma a Curtii Penale Internationale necesita a fi ratificat de minimum 60 de state. In calitate de cetatean, om de stiinta si ombudsman informez Parlamentul privind necesitatea ratificarii acestui Statut. Apararea eficienta a drepturilor omului presupune, de altfel, si urmarirea si pedepsirea criminalilor. De aceea si ma exprim pentru ratificarea cat mai urgenta a Statutului de la Roma de toate statele lumii.Lipsa unei jurisdictii internationale permanente si impartiale, competente sa judece toate infractiunile cu caracter international, inclusiv terorismul, constituie o lacuna in dreptul international actual si care desigur are consecinte defavorabile pentru comunitatea internationala in scopul de a contracara pe cei vinovati. Crearea unui tribunal ad-hoc pentru anumite crime comise intr-o anumita perioada si in anumite zone geografice este ineficient.E necesar sa se formuleze o notiune cat mai exacta a terorismului international, sa se dee o clasificare a formelor sale, incluzandu-le in codurile penale nationale. Deoarece actele de terorism international aduc prejudicii grave intereselor statelor, stirbeaza autoritatea lor si incalca grav, masiv drepturile omului se cere de elaborat o conceptie comuna a tuturor statelor. Fiecare stat in parte trebuie sa elaboreze si sa adopte programe de stat concrete in lupta cu terorismul, sa se creeze un birou special de coordonare a acestor activitati, avand la dispozitie o banca de date si informatii, experti. Desigur, lupta impotriva terorismului necesita cheltuieli financiare foarte mari din partea statului, dar dupa cum este cunoscut o alta forma de lupta cu acest flagel mondial nu exista. In ultimul timp a capatat o raspandire larga terorismul cu aspect religios si terorismul separatist, care de asemenea cere surse, forte pentru a fi contracarat.Un rol deosebit in combaterea terorismului i-i revine si mass-mediei, care trebuie corect si profesional sa informeze publicul despre evenimentele ce se produc, deoarece o prea multa informatie despre actul de terorism savarsit poate sa genereze mai multa frica si spaima.

In prezent, intreaga omenire este amenintata de terorismul nuclear ce a devenit o noua forma de amenintare a securitatii mondiale. In ultimii ani constatam cresterea proportiilor de contrabanda cu materiale radioactive cu plutoniul, cesiul si uraniul care pot fi folosite de organizatiile sau gruparile teroriste, care le pot procura sau fura de la tarile care le poseda ori ale produce sinestatator. Este cunoscut de toti, ca o simpla imprastiere a agentilor radioactivi in zonele aglomerate, pot produce cu mult mai multe victime decat detonarea unui dispozitiv nuclear.Noul Cod penal al Republicii Moldova ar trebui sa fie completat cu crimele mentionate mai sus, cat si cu un articol nou: “Denuntarea calomnioasa cu buna credinta despre un act de terorism”, deoarece si lipsa unui pericol social, datorita faptului ca informatiile sunt false, acest act aduce la dezordine, panica in programul de lucru si in final cheltuieli mari pentru verificare. Republica Moldova trebuie sa-si largeasca si sa-si aprofundeze cooperarea in lupta cu terorismul si celelalte infractiuni grave mentionate atat pe plan bilateral, regional cat si international. In prezent, comunitatea internationala este obligata, mai ales in situatiile de incalcare grava si masiva a drepturilor omului, situatii ce pun in pericol pacea si securitatea internationala sa adopte masuri concrete ce ar depasi faza unor “declaratii”. Referitor la interventia statelor in scopul restabilirii incalcarilor grave, masive a drepturilor omului ce se comit in diverse zone ale Terrei, care in acelasi timp pun in pericol pacea si securitatea internationala aderam la pozitia exprimata de profesorul Victor Duculescu, care scrie: “Fara indoiala, diferenta intre interventia unilaterala a unui stat, care sub pretextul umanitar urmareste sa-si perpetuieze anumite interese intr-o tara, si actiunea realmente umanitara, care tinde sa apere valorile libertatii, este poate uneori mai delicata si mai dificila de facut. Ea poate si trebuie insa facuta cu sprijinul juristilor, care sunt chemati sa detecteze daca exista un temei juridic autentic al efectuarii unei asemenea interventii, care sunt limitele si modul in care o asemenea actiune se detaseaza, daca respecta intru totul parametrii si obiectivele sale”.

 

 

 

[Maroelva]

Războiul este o lecţie a istoriei pe care niciodată popoarele nu şi-o amintesc îndeajuns.-Benito Mussolini

[AYLIN]

Autorităţile din Rusia au demarat o anchetă pentru acte de terorism în cazul deraierii unui tren, incident soldat cu rănirea mai multor zeci de persoane, a declarat marţi un oficial local din cadrul Biroului procurorului-general, citat de Reuters.

"Accidentul feroviar a fost provocat de un dispozitiv explozibil artizanal", a declarat Serghei Bednicenko, un procuror local.

"O anchetă penală a fost iniţiată în baza articolului 205, clauza 3, respectiv terorismul", a adăugat el.

O bombă improvizată amplasată pe şina de cale ferată a provocat deraierea unui tren, în Rusia. Un număr de 60 de pasageri şi membri ai echipajului au fost răniţi, 38 dintre aceştia fiind internaţi în spital.

"Cauza accidentului, potrivit anchetatorilor, a fost ruptura şinei de cale ferată din cauza unui dispozitiv exploziv improvizat", a spus Natalia Akafieva, purtător de cuvânt al companiei feroviare din Rusia.