177 replies to this topic

[Aldora]

        Copilaria....zambetul unui copil .....privire nevinovata.....inocenta....iubire neconditionata....fericire.

[AYLIN]

copılarıa- ı raza de soare,

e prımul sı cel dın urma cuvınt,

e tesuta-n aur sı-n margarıtare,

copılarıa-ı o adıere de vınt.

copılarıa-ı un zımbet,un vıs,e veselıe,

e pasarea ce-aluneca-n zare,

şı-un gınd prıbeag de-o vesnıcıe,

copılarıa-ı o suava flaore,

copılarıa nu trebuıe rapıta,

cacı e prımul nostru cuvınt,

sı o comoara prea greu gasıta....

copılarıa-ı o adıere de vınt.

 

[gabidc68]

Perioada de acumulare , testare si formare incipienta !

[AYLIN]

Copilaria-mi verde mai arde pe ses,
Mai aprinde cate-odata geamul in noapte
Si amintirile din vagauni cascate ies
Sa-mi navaleasca sufletul cu umbre si soapte.
Cararuile serpuite invie
Fuga picioruselor de copii.
Ca din pamant aud strigate in campii,
Ca-n ceata vad horele, toamna, la vie.
Unde este mama? Unde este tatal?
Veniti aproape, incet, sedeti pe mohor,
Sa va spuie ce-a vazut in lume, bata-l,
Norocul sa-l bata, al vostru fecior.
... Vantule, cand soarele va fi asfintit,
In tintirim sa-mi aduci copilaria draga,
S-o mai pe haturi, intreaga,
Sa stea ca o turma langa mine, linistit.

[Aldora]

Copilaria....Sa fm copii pentru inca o zi.Sa ne pierdem azi in lumea lor, printre zambetele lor.......

[AYLIN]

Si culegeam cirese-n amintiri
Legam cuvinte-n pomii din livada
In locul gol strivit ca la parada
De graba-nfometatilor satiri

Cand sarutam pamantul cu privirea
Ne condamna in vant copilaria
Si priveghea din flacari amenzia
Ce ne-alunga sub cerul gol uimirea

In straie de inghet visand la somn
Copilaria ne-a promis iertare
Si ceasul care-n tample ne mai doare
Ne leagana pe trup ciresul domn.

[Maroelva]

Întotdeauna când mă gândesc la copilărie, prima imagine pe care o văd e
o privelişte însorită. Aşa mi-a rămas întipărită copilăria. Toate
zilele însorite. Ce vremuri...

[AYLIN]

S-a ratacit in vreme,
s-a preschimbat in stea,
sarmana si icoana
copilaria mea;
ca pomul din campie
batut de vant pustiu,
s-a scuturat de floare,
duruta sa mi-o stiu.
Un clas.. Si astazi plange
cu murmur de izvor...
E glasul tau, maicuta,
e-o lacrima de dor.
Un glas.. Si azi ma cheama
cu murmur de cismea...
E glasul tau, maicuta,
e, dulce, soapta ta.
Mi-e sete de un cantec,
mi-e sete de-un alin...
Cu zorii plec de-acasa
si cu amurgul vin...
Coboara-n toamna anii,
se aduna-n lung sirag...
Si nimeni, nimeni, nimeni
nu ma asteapta-n prag.
Cad frunze de arama,
se-astern in drumul meu...
As vrea, ca altadata,
sa fiu copil mereu...
Banutii de ninsoare
ca maine vor cadea...
Incarunteste, doare
copilaria mea...

[Maroelva]

La multi ani tuturor copiilor !!!!

"Copiii lumii"

Si aduceau la El pruncii, casa se atinga de ei
Iar ucenicii
vazind, ii certau.Atunci I-a chemat la Sine zicind
-Lasati copiii sa vina la
Mine ti nu-I opriti, caci imparatia lui
Dumnezeu, este a unora ca acestia
(Luca 18-15, 16)

Azi de ziua lor, in prima zi a verii
Vad pe strazi
sute de copii cu flori
Asa cum sunt, in straiele de sarbatoare
parca sunt
poieni miscatoare
Ce-si freamata petalele spre cer

Inima deschisa,
sufletul curat
Privirile doua mari linisti gemene
Stralucesc ca roua
diminetii
Cind se topeste ea pe geana
Ierburilor de
leac

Gingasia
urca sunete de clopotei
in risetele lor de
copii
Puritate-n rostire
Sinceritate, prietenie
Izvorul armoniei
In
rostogolire
Cu apa vie a dragostei

[AYLIN]

In copilaria-mi mica
Mai miroase a gutui,
Si un pui de randunica
Vinde picilor pistr ui.
In aceasta dulce tara
Imparat e un copil,
Ce da ordin sa rasara
Iarba verde in april.

Si conduce-n lupte grele
Mari ar mate de pitici;
Macii-n camp ii sunt drapele,
Zmeii cranceni inamici.
Sau porneste-n vis pe mare,
Se avanta-n zari de plumb,
Plin de semne de-ntrebare
Ca un Cristofor Columb...
Pe taramurile-aceste
De minuni si frumuseti,
Greier ul el singur ! este
Cel mai mare-ntre poeti.
Primavara e regina.
In rochita de brandusi
Sufla-n muguri si-i alina
Pe toti iezii trepadusi.
Dar motanii!... Prin ograda,
Cu mustati de basbuzuci,
Ies in seri la promenada,
Incaltati in coji de nuci.
Doar piticii trag din pipa,
Mohorati de vreme rea...
Hai poftiti, copii, pe-o clipa
In copilaria mea

la multı anı !

 

[Maroelva]

"Un copil poate oricand sa
invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea
locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste." - Paulo
Coelho

[AYLIN]

Viata voastra este mai frumoasa,
Ati ramas cu suflet de copii,
Gandul v-a adus din nou acasa
In franturi de vers si poezii.

In lumina am sadit iubirea...
Cand vom fi maturi vom invata
Ca-n copilarie-i fericirea...
Hai la dans,caci dansu-i viata ta!

Lacrimi curg sub gene de speranta...
Hai copilarie inapoi!
Vrem sa fim,de-acum,copii,o viata,
hai cu toti,veniti,dansati cu noi!

Sunteti copii,cu noi in gand
Acelasi pas...In juramant,
Furtuni de clipe se desfasor,
Cantati cu totii in "do" major.

[Maroelva]

As vrea sa raman copil

Pentru totdeauna!

As vrea sa ma joc ,

Sa alerg desculta,

Sa construiesc castele de nisip ,

Si sa prind fluturi

Sa-mi pun cirese la urechi

Si sa fiu alintata.

Daca s-ar putea ,

As ridica ruga Lui Dumnezeu

Sa ramana mama mama,

Tata tata

Si sa nu devina bunic.bunica.

Si eu ,

Printesa lor iubita

Ce pacat ca nu se poate

Ca eu sa fiu copil mereu!

Legea firii este ca toti copiii

Sa devina parinti de copii

Si sa retraiasca copilaria

Cu ochi si suflet de parinti..

[AYLIN]

Copilaria-i o poveste
Ce te cuprinde si apoi te lasa
Ajunci batran, si zici c-a fost frumoasa
A fos atunci, azi nu mai este.

Invata sa-ti traiesti copilaria
Caci ea se duce-asa rapid,
De n-ai sa poti sa zici c-a fost frumoasa,
Cand s-a pierdut in infinit

[Maroelva]

Copilăria
este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă
intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm
şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu
toată lumea.
Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne
maturizăm, nebunia si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai
serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se
oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate... Nu mai credem în magie, nu
mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu jucării, nu mai
credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi din lumea
asta... Nu mai iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când
greşim, numai chiuim de bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o
dorinţă mult aşteptată.
Când începe şi când se termină
copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne
mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca
adulţi. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul,
pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Devenim sclavii propriilor
nostre prejudecăţi şi autolimitări. Ar trebui ca măcar în suflete să
ramânem veşnic nişte copii.
Tărâmul magic al copilăriei mele se
concretizează în sătucul pierdut pe colinele blânde ale dealurilor
Vişineştilor, undeva prin judeţul Dâmboviţa. Se concretizează in
ligheanul cu gogoşi calde, arămii şi pufoase pe care bunica ni le
pregătea cu noaptea în cap spre a fi proaspete şi apetisante pe când ne
trezeam noi - nepoţii ei dragi - în zori de zi. Copilăria mea se
regăseşte în poala bunicului, care ne făurea fluiere din salcie, frumos
meşteşugite şi încondeiate, spre a cânta dimineţile prin păduri de fag
şi plop, în nostalgica căutare a "împărăţiei tinereţii fără de
bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte".

[AYLIN]

Copacul curţii bunicii mele
Era un nuc înalt
Coroana lui ne astupa
Şi soarele n-il imparţia

În el ştiam să mă ascund
Cînd lineştea o cautam
Eram pe atuncia incă mic
Şi nu înţelegeam..

Nu inţelegeam dece atita
La el tot m-atrăgea
În ramurile lui îmi părea
Că lumea nui aşa

Aş vrea şi acum sa simt aceia
Ce am simţit cîndva
Dar n-am putut s-o ţin prea mult
Copilăria mea

[Maroelva]

Am momente in care imi amintesc de copilarie fara sa vreau…aproape de
fiecare data cand sunt obosita,imi amintesc cu drag cuvintele sorei
mele mai mari la intrebarea mea sacaitoare « da de ce nu vrei sa te
joci cu mine ? » imi raspundea de fiecare data ca atunci cand voi fi
mare nu voi mai avea atata energie. Si nu puteam s-o cred,nu vroiam sa
cred ! dar mi-a spus-o de atatea ori ca m-a facut sa renunt la jocurile
cu ea.

[AYLIN]

Copilaria, un spatiu virtual si o comunitate in care dragostea pentru cei mici si copilaria planeza peste orice alta grija sau problema din viata cotidiana.

[Maroelva]

Copilaria , are un dar de pret, unic, pentru intreaga noastra
dezvoltare ulterioara. Este nevoie de atentie si respect fata de
interesele si simtamintele spontane ale copilului, fata de stradaniile
sale de a invata singur, fata de capacitatile pe care simte launtric
impulsul sa le dezvolte. De acestea poate depinde bogatia
personalitatii adulte, increderea in sine, dragostea de invatatura pe
toata durata vietii, flexibilitatea, echilibrul launtric.(William
Craine)

[AYLIN]

obisnuiam sa ma joc in parcul
pe care toti acum il distrug.
la umbra copacilor ti-era mai mare dragul
sa stai, iar astazi sunt un rug.

au distrus si bancile iubirii
si de pe soclu statui au dat jos,
condusi de nebunia nestirii
si necunoasterii a ce este frumos.

imi amintesc acum, dupa atata vreme
ca ma jucam ades printre porumbi…
-vino porumbelule,nu te teme,…
dar el se teme ca toti oamenii sunt strambi.

parcula cesta acum distrus
imi readuce copilaria care-a apus
si-n cioatele fostilor castani
numar sa-mi aflu de ani