#3
Postat 01 May 2007 - 06:14 PM
Despre temperament
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetica a
personalitatii care se exprima cel mai pregnant in conduita.
Psihologul roman Nicolae
Margineanu a considerat ca temperamentul caracterizeaza forma
manifestarilor noastre si, de aceea, l-a definit drept
aspectul formal al afectivitatii si reactivitatii motorii
specifice unei persoane.
Tipologia lui Hippocrate
Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor
temperamentale o datoram medicilor Antichitatii, Hippocrate si
Galenus. Ei au socotit ca predominanta in organism a uneia
dintre cele patru „umori” (sange, limfa, bila neagra si bila
galbena) determina temperamentul. Pe aceasta baza ei stabilesc
patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic
si coleric.
Colericul este energic, nelinistit, impetuos, uneori impulsiv
si isi risipeste energia. El este inegal in manifestari.
Starile afective se succed cu rapiditate. Are tendintat de
dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei idei sau
cauze.
Sangvinicul este vioi, vesel,
optimist si se adapteaza cu usurinta la orice situatii. Fire
activa, schimba activitatile foarte des deoarece simte
permanent nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense,
dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece cu
usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste
usor contacte cu alte persoane.
Flegmaticul este linistit,
calm, imperturbabil, cugetat in ttot ceea ce face, pare a
dispune de o rabdare fara margini. Are o putere de munca
deosebita si este foarte tenace, meticulos in tot ceea ce
face. Fire inchisa, putin comunicativa, prefera activitatile
individuale.
Melancolicul este putin
rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis
in sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala.
Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.
Tipologia lui Pavlov
Explicare diferentelor temperamentale tine, in conceptia
filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de caracteristicile
sistemului nervos central:
• Forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului
nervos si se exprima prin rezisetnta mai mare sau maica la
excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale.
Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos
puernic si sistem nervos slab;
• Mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la
excitatie la inhibitie si invers, in functie de solicitarile
externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sisetmul nervos
este mobil, iar daca trecerea este greoaie se poate vorbi
despre sistem nervos inert;
• Echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei
celor doua procese (excitatia si inhibitia). Daca ele au forte
aproximaiv egale, se poate vorbi despre sistem nervos
echilibtrat.
Exista si un sistem nervos neechilibrat la care predominanta
este excitatia.
Din combinarea acestor insusiri
rezulta patru tipuri de sistem nervos:
1. tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu
tetmperamentul coleric)
2. tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu
temperamentul sangvinic)
3. tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu
temperamentul flegmatic)
4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)
Gheorghe Zapan a determinat
patru niveluri ale sistemului temperamentatl: nivelul motor
general (de activitate), nivelul afectiv, nivelul
perceptiv-imaginativ si nivelul mintal (al gandirii). Fiecare
nivel se caracterizeaza prin indicii temperamentali: forta,
echilibru, mobilitate, persistenta, tonus afectiv (stenic si
astenic) si directie (extravertit sau introvertit). Gh. Zapan
a elaborat o metoda de educare a capaciatii de interapreciere,
numita metoda aprecierii obiective a personalitatii.
Tipologia lui Jung si
Eysenck
Psihiatrul elvetian Carl Jung a constatat, pe baza unei
impresionante experiente clinice, ca, in afara unor diferente
individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice. Unii
oameni sunt orientati predominantspre lumea externa si intra
in categoria extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati
predominant spre lumea interioara si apartin categoriei
introvertitilor.
Extravertitii sunt firi
deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini,
binevoitori, se inteleg sau se cearta cu cei din jur, dar
raman in relatii cu ei. Introvertitii sunt firi inchise, greu
de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre
reverie si greu adaptabili.
Psihologul englez Hans Eysenck
reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand cazuistica
probatorie, dar adauga o noua dimensiune numita grad de
nevrozism. Aceasta exprima stabilittatea sau instabilitateta
emotionala a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua
dimensiuni pe doua axe perpendiculare, obtinand tipurile
extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit –
stabil si introvertit – instabil, pe care le-a asociat cu cele
patru temperamente clasice.
Tipologia scolii franco –
olandeze
Psihologii olandezi G. Heymans si E. D. Wiersma propun o
tipologie a temperamentelor mul mai nuantata care va fi
reluata si precizata de psihologii francezi Rene Le Senne si
Gaston Berger. Ei pornesc de la trei factori fundamentali:
emotivitatea, activitatea si rasunetul. Din combinarea lor
rezulta opt tipuri temperamentale.
Emotivitatea exprima reactiile
afective ale persoanelor in fata diferitelor evenimente.
Emotivii au tendinta de a se tulbura puternic chiar si pentru
lucruri marunte. Dimpotriva, non-emotivii sunt aceia care se
emotioneaza greu si ale caror emotii nu sunt prea violente.
Activitatea desemneaza dispozitia spre actiune a unei
persoane. Persoanele active au o continua dispozitie spre
actiune, nu pot sta locului. Cele non-active actioneaza parca
impotriva vointei lor, cu efort si plangandu-se continuu.
Rasunetul se refera la ecoul pe
care il auasupra noastra diferite evenimente, impresii. Acele
persoane la care evenimentele, chiar neinsemnate, au un
puternic ecou sunt numite persoane secundare. Persoanele la
care ecoul evenimentelor este mic este numite persoane
primare.
Exista opt tipuri de temperament: pasionatii (emotivi, activi,
secundari), colericii (emotivi, activi,primari), sentimentalii
(emotivi, non-activi, secundari), nervosii (emotivi,
non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi, activi,
secundari), sangvinicii (non-emotivi, activi, primari),
apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii
(non-emotivi, non-activi, primari).
#7
Postat 03 May 2007 - 12:06 AM
A2-grupa armonicilor,au gustul frumosului,memorie buna,oameni complicati sufleteste,firi f sensibile,ajung usor la stari de exaltarela stari de pesimism,pot pierde masura f usor,nu pot lucra decit dupa ritmul lor,hipersensibili.![]()
![]()
cam asa e .![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
Asa este,si eu sunt AII ,si se potriveste de minune cu ce ai scris
Raspunde la acest subiect


Logare
INREGISTREAZA-TE !






Sus
Raspuns
Citare Multipla










