19 replies to this topic

[iuti]

banuiesc ca fiecare dintre noi are in suflet o poezie (sau mai multe)draga(dragi)...mi-e imi plac foarte mult poeziile lui "eminescu"...au fost singurele pe care le-am invatat cu drag si m-i le reamintesc si acum.....voi aveti vreun poet preferat..vreo poezie draga?

SI DACA ...

                                   Mihai Eminescu

 Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninându-mi gândul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeuna.

[arsene_alexandru]

            Dor

                 De Romeo Morari

 

... si iara prind corabiile vant...
E marea o sirena care cheama,
Matrozii uita tot - iubita, mama
Si uita chiar si strigatul "Pamant!"

Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
Cand ochii tai ma-nvaluie... cand palma
s-asaza balnd si ganduri vin de-a valma,
Uit tot!...
      Iubirea-n mine suie...

---

[gabriela_beres]

Iubirea

        Mladen Isaev

Soare,dor ,tinerete exista,

Credinta exista si cant-

Tu mi-ai adus tot ce este,/

Fosni primavara in vant.....

           Cupa mea o ridic stravezie,

            In ceas fraged,mult asteptat:

            Pentru viata,prietenie,

            Pentru dorul inalt si curat.

[laryssa]

Citat arsene_alexandru:

            Dor

                 De Romeo Morari

 

... si iara prind corabiile vant...
E marea o sirena care cheama,
Matrozii uita tot - iubita, mama
Si uita chiar si strigatul "Pamant!"

Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
Cand ochii tai ma-nvaluie... cand palma
s-asaza balnd si ganduri vin de-a valma,
Uit tot!...
      Iubirea-n mine suie...

---

frumos, frumos, frumos de 3 ori frumos

[AYLIN]

Un dor fara satiu .de Emil Botta


" De un dor fara satiu-sa invins
si nu stiu ce sete ma arde.
Parca mereu, din adanc,
un ochi rapitor de Himera
ar vrea sa ma prade.
Si pururi n-am pace,
nici al stelei vrajit du-te-vino in spatii,
nici timpii de aur,nici anii-lumina,
izvoare sub luna,ori dornica ciuta,
Nimic nu ma stinge,nimic nu m-alina
si parc-as visa o planeta pierduta.
E atata nepace in sufletul meu,
batut de alean si de umbre cuprins...
Un dor fara satiu m-a-nvins,
si nu stiu ce sete ma arde mereu."

[arsene_alexandru]

Citat laryssa:

Citat arsene_alexandru:

            Dor

                 De Romeo Morari

 

... si iara prind corabiile vant...
E marea o sirena care cheama,
Matrozii uita tot - iubita, mama
Si uita chiar si strigatul "Pamant!"

Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
Cand ochii tai ma-nvaluie... cand palma
s-asaza balnd si ganduri vin de-a valma,
Uit tot!...
      Iubirea-n mine suie...

---

frumos, frumos, frumos de 3 ori frumos

 

 

Ma bucur ca iti place .  dulceeeeeee ()

[nina magda]

MAMA   de George Cosbuc

In vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau in cale

Iar plopi in umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara -

Acolo, mama, te zaresc

Pe tine-ntr-o cascioara.



Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din când în când

Cu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecând

Prin colturi de odaie.



Cu tine doua fete stau

Si torc in rand cu tine;

Sunt inca mici si tata n-au,

Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei

Incepe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea ei

Si stai ingandurata.



Si firul tau se rupe des,

Caci ganduri te framanta,

Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cand firul se desfira...

Te uiti la el si nu-l radici,

Si fetele se mira.



...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!

La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti -

"Ce vezi?" intreab-o fata.

"Nimic... Mi s-a parut asa!"

Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a ta

E plans de-ngropaciune.



Intr-un tarziu, neradicand

De jos a ta privire:

"Eu simt ca voi muri-n curand,

Ca nu-mi mai sunt in fire...



Mai stiu si eu la ce gandeam?

Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geam

Cu degetul cum bate.



Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.

E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad odata-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, in ceasul mortii!"



Afara-i vant si e-nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand;

E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gand,

Ca sa visezi de mine!

[AYLIN]

Singurătatea omului

de Omar Khayam

Să-ţi faci puţini prieteni. Din tine nu ieşi.
Căci prea des falsitatea credinţa ne-o înfrânge.
Când ţi se-ntinde-o mână, 'nainte de-a o strânge,
Gândeşte-te că poate te va lovi-ntr-o zi.

Să nu-ţi dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, - ascunse să-ţi stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toţi semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.

O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feştile!
Puţinul să-ţi ajungă, şi zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curaţi la suflet şi luminaţi la minte
Neîncetat să-i cauţi. Şi fugi de tonţi şi răi.
Dacă-ţi va da otravă un înţelept, s-o bei -
Şi-aruncă antidotul, un prost de ţi-l întinde.

Renume de-ai să capeţi, hulit vei fi de vulg.
Dar dacă te vei ţine departe de mulţime,
Uneltitor te-or crede. Cum, Doamne, să mă smulg,
Să nu mă ştie nimeni şi să nu ştiu de nime?

Mai toarnă-mi vinul roşu ca un obraz de fată.
Curatul sânge scoate-l din gâturi de ulcioare.
Căci, în afara cupe-i, hayām azi nu mai are
Măcar un singur prieten cu inima curată.

Cel care are pâine de astăzi până mâine
Şi-un strop de apă rece în ciobul său frumos,
De ce-ar sluji pe-un altul ce-i este mai prejos?
De ce să fie sclavul unui egal cu sine?

Când zările din suflet ni-s singura avere,
Păstrează-le în taină, ascundele-n tăcere.
Atât timp cât ţi-s limpezi şi văz, şi-auz, şi grai -
Nici ochi şi nici ureche, nici limbă să nu ai.

Nu ştie nimeni taina ascunsă Sus sau Jos.
Şi nici un ochi nu vede dincolo de cortină.
Străini suntem oriunde. Ni-i casa în ţărânâ.
Bea - şi termină-odată cu vorbe de prisos!

Târzii acum mi-s anii. lubirea pentru tine
Mi-a pus în mână cupa cu degetele-i fine.
Tu mi-ai ucis căinţa şi mintea îngereşte.
- Dar timpul, fără milă - şi roza desfrunzeşte…

Puţină apă şi puţină pâine
Şi ochii tăi în umbra parfumată.
N-a fost sultan mai fericit vreodată
Şi nici un cerşetor mai trist ca mine

Atâta duioşie la început. De ce?
Atâtea dulci alinturi şi-atâtea farmece
În ochi, în glas, în gesturi - apoi. De ce? Şi-acum
De ce sunt toate ură şi lacrimă şi fum?

Bătrân sunt, dar iubirea m-a prins iar în capcană.
Acum buzele tale îmi sunt şi vin şi cană.
Mi-ai umilit mândria şi biata raţiune,
Mi-ai sfâşiat vestmântul cusut de-nţelepciune.

Tu vezi doar aparenţe. Un văl ascunde firea.
Tu ştii de mult aceasta. Dar inima, firava,
Tot vrea să mai iubească. Căci ni s-a dat iubirea
Aşa cum unor plante le-a dat Alah otrava

[Maroelva]

Citat nina magda:

MAMA   de George Cosbuc

In vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau in cale

Iar plopi in umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara -

Acolo, mama, te zaresc

Pe tine-ntr-o cascioara.



Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din când în când

Cu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecând

Prin colturi de odaie.



Cu tine doua fete stau

Si torc in rand cu tine;

Sunt inca mici si tata n-au,

Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei

Incepe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea ei

Si stai ingandurata.



Si firul tau se rupe des,

Caci ganduri te framanta,

Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tinta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cand firul se desfira...

Te uiti la el si nu-l radici,

Si fetele se mira.



...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!

La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti -

"Ce vezi?" intreab-o fata.

"Nimic... Mi s-a parut asa!"

Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a ta

E plans de-ngropaciune.



Intr-un tarziu, neradicand

De jos a ta privire:

"Eu simt ca voi muri-n curand,

Ca nu-mi mai sunt in fire...



Mai stiu si eu la ce gandeam?

Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geam

Cu degetul cum bate.



Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.

E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad odata-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, in ceasul mortii!"



Afara-i vant si e-nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand;

E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gand,

Ca sa visezi de mine!

    Recitind aceasta poezie mi-am adus aminte de-a mea maicuta care nu mai este printre noi...Multumesc....

[AYLIN]

Sonetul 137 Ce le faci ochilor, iubire oarbă? Ei nici măcar nu văd ceea ce văd, ştiu frumuseţea ce-i, dar ţin de-olaltă bine şi rău, lumină şi prăpăd. De i-au corupt privirile haine, priviri ce sunt al necredinţei rod, răsar în golfuri de catarge pline, inima mea prinzîndu-o-n năvod. Să fie-acesta locul de întîlnire al lumii largi, cu-amăgitor nisip, sau ocii mei, văzîndu-l, cu iubire acoperă cu nimb murdarul chip? Ochii-amîndoi şi inima-mi se lasă într-a minciunii rană norocoasă... W. Shakespeare

[elena_staicu]

Afară-i toamnă

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

[elena_staicu]

poezia postata mai sus e scrisa de Mihai Eminescu si se numeste Afara-i toamna!

[anamaria191]

George Bacovia:
Amurg violet

Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.

[Maroelva]

Mihai Eminescu

---

De ce în al meu suflet





De ce în al meu suflet

De ani eu moartea port,

De ce mi-e vorba sacă,

De ce mi-e ochiul mort?



De ce pustiu mi-e capul,

Viata într-un fel?

Şi tu... tu esti aceea

Ce mă întrebi astfel?

[AYLIN]

Iarna

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,
Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,
Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai...
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Autor: Vasile-Alecsandri

[Maroelva]

Marin Sorescu

---

Scara la cer





Un fir de paianjen

Atârna de tavan.

Exact deasupra patului meu.



În fiecare zi observ

Cum se lasa tot mai jos.

Mi se trimite si

Scara la cer - zic,



Mi se arunca de sus.



Desi am slabit îngrozitor de mult

Sunt doar fantoma celui ce am fost

Ma gândesc ca trupul meu

Este totusi prea greu

Pentru scara asta delicata.



- Suflete, ia-o tu înainte.

Pâs! Pâs!

[AYLIN]

Cand treci
Mircea Dinescu

Sub pasii tãi cad viermii în extaz
se bâlbâie salcâmii si fac spume
rusinea-mi fuge beatã din obraz
si m-as dori pãmânt muscat de râme,
pe care surâzând sã îl zdrobesti
cu tãlpile si-apoi fãrã sfialã
trupul sã-ti plimbi în douãspe calesti
învesmântat în pielea goalã.
Ianuarie sã curgã-n luna mai,
sã-nnebuneascã în altare popii
si regii sub coroanele de pai
când treci prin dreptul meu si mã dor ochii.