50 replies to this topic

[lenutzaurora]

Din pacate asa este, iubirea uneori se transforma in obsesie, am creat acest topic mai mult ca sa previn pe unii care sunt pe "drumul" ei fratilor deschideti bine ochii si vedeti daca ceea ce simtiti pentru cel de langa voi este iubire sau ceva care trece de limitele ei; eu va spun pentru ca am trecut  din pacate printr-o situatie asemanatoare: fostul meu prieten din iubirea pe care o simtea la inceput treptat, treptat s-a transformat in obsesie: nu mai ma lasa sa am prietene, nici pe la vecini nu mai aveam voie sa ies, totul se rezuma la noi doi, pentru el cei din jur nu mai existau, m-a transformat in ceea ce vroia el, cuvantul lui era "lege", am rabdat asa vreo cativa ani pana cand am zis ca pun  punct, atunci cand i-am zis a facut o criza de isterie, mi-a zis niste cuvinte ingrozitoare, si a incercat sa se sinucida , eu atunci in loc sa pun punct, in loc sa-i zic sa se trezeasca sa-si revina, i-am promis ca voi fi cu el in continoare desi nu-l iubesc ma sacrific...si am continuat asa pentru inca un timp, el zicea mereu ca fara mine nu mai poate trai, ca el se omoara, ca ma omoara si pe mine daca voi pleca...si tot asa, am inceput sa am frica de el, si asa am cedat...am renuntat la el gata, nu mai puteam continua asa, i-am zis lucru asta la distanta si mi-a trimis niste cuvinte, m-a lovit acolo unde ma durea mai tare...si stau si ma gandesc...asta inseamna iubire? Eu nu cred...eu cred ca se numeste obsesie, nu as putea sta langa cineva stiind ca persoana de langa mine nu ma iubeste, cum sa oblig pe cineva sa ma iubeasca?Apoi la urma tot ea e vinovata ca te-a lasat?  

Asta e povestea mea , si vroiam sa-i avertizez in general pe tineri aveti grija ce faceti, si cum iubiti ganditi-va bine ce e iubirea, iubirea inseamna fericirea celuilalt nu nefericirea, sau fericirea ta...din cate stiu iubirea nu e egoista, nu e geloasa, nu e ucigasa!!! Asa ca fiti cu mare bagare de seama, deschideti ochii la timp, nu va restrangeti in doi, traiti viata in doi dar sa existe si prieteni si mai ales sa existe Dumnezeu intre voi!!! Nu spuneti niciodata ca nu poti trai fara o persoana, pentru ca puteti sa traiti fara ea, dar nu vreti si asta e alta treaba, incercati sa va puneti mereu si in locul celuilat, nu va ganditi mereu doar la voi, obsesia e foarta periculoasa, incercati sa va feriti de ea.

Sper ca randurile acestea sa fie de ajutor cuiva, pentru ca si eu as fi avut nevoie odata de ele, dar nu mi le-a spus nimeni.

[simonutza_ciobanu]

felicitari pentu acesta pagina,e bine ca ne-ai impartasit si noua intamplarea ta,sper ca cei care trec sau au trecut prin acesfel de intamplari sa fi reactionat la fel sau sa isi dea seama ca gresesc si sa renunte la acea relatie pana nu e prea tarziu,euii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ferit de asa ceva,dar am o prietena care s-a ajuns sa se si marite cu o astfel de persoana pe deasupra a mai facut si un copil cu el iar el o ameninta incontinuare ca daca il paraseste ii va lua copilul sau ca ii va face ei,trist dar adevarat!!!

[lenutzaurora]

mda...asa este din pacate

[Anaid_loves_theatre]

Si eu am avut o relatie de 3 ani cu cineva...Il iubeam si ma iubeste(zic iubeste pentru ca inca ma mai iubeste).El era foarte gelos, foarte posesiv.Nu mai iesea cu prietenii, eu nu ieseam nicaieri decat daca eram amandoi...Si nu ne certan aproape deloc...pentru ca eu acceptam situatia...Dar intr-o zi mi-am dat seama ca nu imi era bine in ritmul acela.Si am pus punct.Chestia interesanta e ca noi am ramas prieteni si vorbim destul de des.El are acum alta prietena de ceva luni, eu am prieten deja de 2 ani.Si el acum se distreaza cu prietena lui, merg la chefuri,se imbata impreuna, nu mai e gelos si nici posesiv.Acum si-a dat seama cat de mult a gresit.Si spera ca vom mai fi impreuna vreodata.Deci un om se poate schimba, isi poate da seama ca greseste dar o face poate cand e destul de tarziu...si e pacat.El nu era obsedat, dar oricum gelozia si posesivitatea lui m-au facut sa traiesc si fericita dar si trista uneori pentru ca eram inchisa intr-o colivie de aur...

[miki]

sper ca imi permiteti sa povestesc ceva din 'exterior'... spun din 'exterior' ca nu este despre mine... am cunoscut o 'fata' care era mereu trista... cu greu am reusit sa o fac sa vorbeasca... avea un 'prieten' pe care ea spunea ca nu il mai iubeste si ca nu poate sa il paraseasca... eu stupefiata cum sa nu poata? la care raspunsul ei m-a socat: o batea de fiecare data cand ea aduce vorba de despartire; la un moment dat mi-a spus ca el ar fi incercat sa se sinucida si ea se intorcea...
nu mai stiu nimic de 'fata' trista, dar e trist ca se intampla asa ceva... probabil ca persoanele care considera ca'iubesc' in halul asta au un comportament total deviat... eu zic ca aceste persoane pot fi evitate si cel mai bine ar fi sa fie sfatuiti sa consulte un medic in domeniu....

[lenutzaurora]

la mine, nu a apucat sa de-a in mine, dar mi-a zis niste cuvinte care m-au durut mai mult decat o bataie, oricum daca ar fi dat in mine, nu as mai fi ramas langa el nici macar o clipa...deoarece stiu ce inseamna aia, ar fi trebui sa spuna fata aceea cuiva care ar fi putut intervine, nu trebuie sa ramana langa el , dar unele fete nu au curajul si asta este foarte trist ca stau si se spun acestui "tratament".

[dyamond_angel]

mai obsesia asat ....in loc de dragoste ...e o mare tampeni ce mah dak imi zice k se sinucide aia inseamna ca e proast/a si ce daca...daca se sinucide o face pe propria raspundere de ce sa ma acuz eu ??? de ce sa stau cu ea fortat sau sa ii zic ca o ibesc si eu nimica??mi se par3 o mare tampeni...si apropo de cazu cand te bate sa steie cu tine ...pai exista 955(jandarmeria) sau 911(politzie) sau suna un prieten cu spate sa ii dei la masela frate sa inteleaga si el cum ii sa iubesti cu pumnu si bata de basebal...disper cand aud de cazuri de genu ca o batut-o ca o ibeste si ea o vrut sa plece sau nu mai stiu ce gest o facut sau cuvant o zis de lo suparat si din dragoste o bate...dragoste cu pumnu nu merge aia nu se cheama dragoste se cheama viloenta si  violenta intr-o relatzie sucks adica distruge totul....ma-am cam ambalat asa ca ma calmez....asat e totusi parera mea si sincer eu le-as rupe dinti la aia care is palesc prietenele ....pai daca ii numa prietena si o bate apai dupa ce se insoara ..vai de saraca lui nevasat ....nu mai comentez ca imi ajunge

[iuti]

citeste regulamentul.........nu se scrie cu prescurtari:

- Este interzisa folosirea prescurtarilor de chat: "sh" , "tz", "k" , "dak", etc. Cei care le folosesc vor fi trecuti in grupul Mirkuitori.

[gabidc68]

Da exista si situatii neplacute in care "persoanele cu probleme"  ajung sa fie obsedate si pe deplin dependente de peroana pe care o iubesc !

[white_soul_diana]

Citat white_soul_diana:

[iuti]

Citat white_soul_diana:

Citat white_soul_diana:

se pare ca mesajele tale nu se vad....daca folosesti opera nu se vede.......incearca sa schimbi

[AYLIN]

  Cu soarele-n frunte, cu luna pe spate şi sute de stele lipite pe-armurǎ,
Pe calu-i în zale şi şei lucitoare, aleargǎ-n galop prin lumea cea purǎ.
Şi ore, şi zile, şi luni, şi-ani şi veacuri, milenii şi eoni... şi fǎrǎ de-oprire,
Cutreierǎ timpul şi cautǎ-n vreme, acea infinit de perfectǎ iubire.
Acesta e omul ce vrea, dintre oameni, prin propria-i forţǎ, sǎ urce-n grandoare,
E omul ce ştie cǎ nu poat’ s-aşeze, fiínţei iubite, nimic la picioare,
Dar viaţa, degrabǎ, robaci ca un sunet, ar fi oricând gata s-o dea fǎr’ s-aştepte
Nimic ca rǎsplatǎ. Acesta-i amorul: capabil sǎ-nchidǎ şi minţi mai deştepte!

Cândva, nu ştiu data – şi nici nu conteazǎ, cǎci timpul nu are zenit sau genezǎ –
Cǎzut-am pe gânduri iar inima toatǎ, trǎdatu-m-a-n şcoala cu viaţa drept tezǎ,
Şi fǎrǎ de veste, treptat-antitetic, urmat-a povaţa destinului – gâde,
Bǎtând ca nebuna, pârdalnica biatǎ, privindu-l pe-acesta cum râde şi râde.
Cǎci – ah! – el, destinul, malefic, de sorţii, îl pun peste capul vréunei persoane,
Nu vrea şi nu poate sǎ se mulţumeascǎ bǎtându-i, puternic, norocu-n piroane;
Cândva, deci, prea iute, ca gându-mi sǎ-ncerce sǎ fie pe fazǎ şi-n frâu sǎ mǎ ţinǎ,
La doar o privire, aşa o simţire cuprinsu-mi-a duhul! Avut-am vreo vinǎ?

Amica ce-n lume, în ultimul secol, cu viaţa mondenǎ crescut-a minunea
De-a face pe-oricine sǎ afle ce altfel n-avea nici un mijloc, teléviziunea,
Creatu-mi-a mie o poartǎ spre Eden, şi-n prag aşeza-ta o pânzǎ de ace.
Se-ntreabǎ artistul, descoase savantul, de ce face Domnul atâtea ce face,
Dar nici muritorii şi poate nici sfinţii succes nu avut-au. Rǎspuns sǎ nu fie?
Destinul existǎ, ursita-i realǎ iar soarta în lume doar Unul ne-o ştie?
Invenţia-aceasta, spre ceea ce apoi avea sǎ-mi devie temei de trǎire
Mi-a fost o fereastrǎ, apoi o picturǎ, apoi o icoanǎ spre-un strop de iubire.

Un chip de zeiţǎ ce-n spumǎ de apǎ, în antice timpuri, nǎscutu-s-a-n mare,
Cu ochi de crǎiasǎ, nǎsuc de prinţesǎ şi buze de zânǎ, oranj la culoare,
Din filmul ce-o viaţǎ cu multe strǎdanii, şi-amor – tot atâta, voia sǎ arate,
Vǎzut-o-am pe-actriţa ce-n viaţa-mi, de-atuncia, lǎsatu-mi-a goluri şi clipe uscate.
Lipsit de moralǎ ar fi, al ei nume sǎ-l scriu în poveste, cǎci ea e doar una,
Iar sufletu-mi, groaznic, strǎfunduri apasǎ, de când am vǎzut-o, doar noaptea şi luna
Mǎ fac sǎ cred, poate, c-o mie de piedici de-or sta împotrivǎ, suntém împreunǎ
De, şi ea, privi-va, în clipa aceea, cu sufletu-n zbucium, ca mine,-nspre lunǎ.

Din clipa în care, sublima ei faţǎ, mi-a fost datǎ şansa de-a ţine-o-n gândire,
De când, fǎrǎ voie, întregul meu suflet simţit-a ce-nseamnǎ cuvântul „iubire“,
De-atunci, zi şi noapte, o clipǎ-i o erǎ, de-atunci orice lucru e-o cruntǎ torturǎ,
Iar faptul cǎ-n juru-mi un hǎu se deschide, mǎ duce cu gândul la dulcea ei gurǎ.
Obsesie oare sǎ fie aceastǎ nespus de ciudatǎ senzaţie-amarǎ?
Pe gând mi-e stǎpânǎ; de-a sa melopee mi-e trupul o iarnǎ şi sufletul varǎ...
Nǎscut-a în mine senzaţii confuze, schimbatu-mi-a mintea, cândva misoginǎ...
Acesta-i amorul: capabil sǎ-nchidǎ şi minţi mai deştepte... Avut-am vreo vinǎ?

Sǎ simţi cum cǎ viaţa îţi pare pustie, sǎ vrei sǎ îţi parǎ, şi lucruri puţine
Sǎ poatǎ ca sufletul vesel sǎ-ţi facǎ, în vreme ce, tainic, te-mprejmui în tine,
Acestea sunt lucruri pe care oricine le suferǎ-n viaţǎ şi-s unice, poate,
Cǎci oameni de nobile culmi precizat-au cǎ dragostea-i una, aşa cum nu-s toate;
Eu cuget şi gânduri cu fond fǎrǎ noimǎ, prin cap, paradoxuri, bizar mi se-nşirǎ,
Şi de-aste reflecţii surprinşi sunt cu toţii, şi de-aste concepţii şi mintea-mi se mirǎ,
Cǎci simt cum, eu, toate ce zilnic, prin lume, le fac şi, banale, cândva, în vechime,
Pǎrut-mi-se-ar fi cǎci sunt chiar simple lucruri... Ei bine, acestea, îmi par astǎzi crime.

Când singurul lucru ce poat’ sǎ te ţinǎ pe-a tale picioare e gândul cǎ este
O şansǎ, acolo – oricât de infimǎ –, ca viaţa-ţi sǎ fie precum o poveste,
Şi astfel, vreodatǎ, sperând un miracol, de-a dragostei mreajǎ de foc, sǎ ai parte,
Curmând fraza care, mereu consoleazǎ: „Femei – de pe Venus, bǎrbaţi – de pe Marte“,
Ei bine, – de-acesta e singurul lucru ce-n viaţǎ te ţine, fiind totodatǎ
Şi singurul lucru ce, ziuǎ de ziuǎ, te bagǎ-n depresii – atunci, obsedatǎ
Ţi-e inima, frate, şi nicidecum mintea; încearcǎ sǎ-ţi cauţi cumva domolire,
Urmând a speranţei continuǎ urmǎ,... dar slabǎ speranţǎ sǎ afli iubire...
multumım pentru sfat.

[AYLIN]

scuze ca sa prımıt asa.sıngura nustıu de ce

[arsene_alexandru]

Citat Anaid_loves_theatre:

Si eu am avut o relatie de 3 ani cu cineva...Il 

iubeam si ma iubeste(zic iubeste pentru ca inca 

ma mai iubeste).El era foarte gelos, foarte 

posesiv.Nu mai iesea cu prietenii, eu nu 

ieseam nicaieri decat daca eram amandoi...Si 

nu ne certan aproape deloc...pentru ca eu 

acceptam situatia...Dar intr-o zi mi-am dat 

seama ca nu imi era bine in ritmul acela.Si 

am pus punct.Chestia interesanta e ca noi am 

ramas prieteni si vorbim destul de des.El are 

acum alta prietena de ceva luni, eu am prieten

 deja de 2 ani.Si el acum se distreaza cu 

prietena lui, merg la chefuri,se imbata 

impreuna, nu mai e gelos si nici posesiv.

Acum si-a dat seama cat de mult a gresit.

Si spera ca vom mai fi impreuna vreodata.

Deci un om se poate schimba, isi poate da 

seama ca greseste dar o face poate cand e 

destul de tarziu...si e pacat.El nu era 

obsedat, dar oricum gelozia si posesivitatea 

lui m-au facut sa traiesc si fericita dar si 

trista uneori pentru ca eram inchisa intr-o 

colivie de aur...

Un exemplu clar al unui persoane care a invatat 

din greseli . Pacat este cum a trebuit sa invete 

asta.

[laryssa]

asa e

[AYLIN]

Parerea mea este ca atunci cand dragostea se transforma in obsesie ne distruge mult mai mult decat o tradare din dragoste,de exemplu.insa cred ca cel ce face o obsesie din acest sentiment,sa zic asa,are si o mare problema psihica,sau cel putin va avea.cei obsedati de o anumita persoana nu numai ca fac din aceasta un trofeu,dar nu'i mai pasa daca ii face rau sau nu,nu'l mai intereseaza daca persoanei respective ii este bine sau nu,asa cum presupune iubirea,ci pur si simplu isi doreste sa o aiba cu orice pret..cred ca este tare dureros si in primul rand dificil sa accepti ca defapt o anumita persoana pt tine a devenit o obsesie..din cate stiu un astfel de om nu ajunge chiar bine,si chiar are nevoie de sustinere din partea celorlalti insa mai greu este sa ajunga sa le permita celor din jur sa'l ajute..dragostea ca obsesie cred ca distruge omul respectiv,iar din punct de vedere psihic ar avea nevoie de un psiholog..nu cunosc astfel de persoane,dar am auzit vorbindu'se despre asta si imi pare rau cand ma gandesc ca pana si dragostea are acea parte care ne poate face mult rau..si care ne determina poate chiar sa facem rau unei alte persoane..insa orice lucru e relativ pe lumea asta..pana si iubirea...

[Maroelva]

Parerea mea este ca atunci cand dragostea se transforma in obsesie ne distruge mult mai mult decat o tradare din dragoste.

[AYLIN]

E "dupa Om". iubirea aia se poate transforma in obsesie, la unii.
Sfatu` meu e sa le spuneti verde in fata in momentul in care incepeti sa va simtiti inconfortabil din cauza lor

[elena_staicu]

Da,si eu am trecut prin asa ceva. E dureros,oamenii astia nu au limita.

[AYLIN]

Obsesia este o pasiune negativă.