374 replies to this topic

[iuti]

Se spune ca, odata, un imparat s-a imbolnavit grav. A fost consultat de o multime de medici, dar nici unul nu a reusit sa-i dea vreo sansa de vindecare. In cele din urma a apelat la un vraci, iar acesta i-a spus ca, daca va reusi sa imbrace camasa unui om cu adevarat fericit, se va face sanatos.
Imediat cativa slujitori au fost trimisi in toata lumea sa caute un om fericit, sa-i ceara camasa si sa i-o aduca imparatului.

Acesti slujitori au batut la poarta unui alt imparat si i-au spus:

"Maria ta, nu esti tu cel mai fericit om? Esti doar un imparat puternic. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem imparatului nostru."

"Eu fericit? Nu am fost niciodata. Mereu sunt ingrijorat ca voi fi atacat, ca voi avea razboaie. Sunt nelinistit si nu am niciodata somnul tihnit. Sa stiti ca nu sunt deloc multumit si fericit."
Acesti slujitori au plecat tristi mai departe. Au batut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, si i-au zis:

"Domnule, noi credem ca avand de toate si fiind foarte bogat, tu esti tare fericit. Nu-i asa? Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapanului nostru."

"Va inselati amarnic daca voi credeti ca eu sunt fericit. Cum as putea fi fericit de vreme ce mereu ma tem ca voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu ma nelinistesc gandindu-ma cum sa-i investesc cat mai bine, cum sa-I fac sa sporeasca mai repede. Ma gandesc apoi cui sa-I las ca mostenire pentru a nu se risipi.... Si mai am multe alte temeri. Va spun ca nu sunt si nu am fost niciodata fericit." 
Slujitorii merg mai departe si bat la poarta unui om Invatat.

    "Domnule, tu, care ai o faima de om invatat, cu siguranta, trebuie sa fii si tare fericit. Tu cunosti atatea lucruri, ai dezlegat atatea mistere! Nu se poate sa nu fii fericit. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapanului nostru."

"N-am gasit inca fericirea. Asa credeti voi ca eu sunt fericit? Va inselati. Cum descopar un adevar, o noutate, mintea mea devine iar nelinistita. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodata fericit. Credeti-ma!"

Acei slujitori incepeau sa fie descurajati. Nu mai stiau la ce poarta sa bata. Dar le era rusine sa se intoarca acasa fara aceasta camasa, fara sa implineasca aceasta misiune. De aceea, abatuti si obositi s-au retras intr-o padure. S-au asezat langa o coliba, la radacina unui copac batran. Cum stateau ei langa copac, gata sa adoarma de obositi ce erau, aud cum, din coliba, cineva rostea urmatoarele cuvinte:
"Doamne, ce fericit sunt ca si azi am avut cele de trebuinta vietii mele! Doamne, ce fericit sunt ca si azi am întalnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt....."

Cand au auzit, acei slujitori au navalit în coliba sa vada cine rostise asa cuvinte. Intra inauntru si gasesc un om in genunchi, cu mainile ridicate catre cer, care se ruga. Il intreaba imediat:

"Omule, e adevarat ca esti fericit, asa cum spui?"

"Da, sunt foarte fericit ca azi Dumnezeu m-a ajutat si l-am simtit alaturi. Iar acum ma culc linistit."  "Am vrea sa te rugam ceva: noi iti platim cat vrei tu, dar da-ne camasa ta. Daca imparatul nostru o va imbraca, se va face sanatos." la care omul din coliba le raspunde: "dar eu sunt asa de sarac incat nici nu am camasa...."

 

E o poveste, dar care e tare adevarata.

Traim intr-o lume care considera ca toata fericirea depinde de anumite valori materiale.
Traim intr-o lume care alearga innebunita dupa fericire, dar care mereu se declara nefericita. 
Traim intr-o lume care cauta fericirea acolo unde nu este. 
Traim intr-o lume care minimalizeaza adevaratele valori care fericesc omul: virtutile, Evanghelia, prezenta lui Dumnezeu, credinta, cinstea, caritatea, Biserica.
Ma intreb pe mine si te intreb pe tine: esti fericit?
De cate ori in viata ta ai fost cu adevarat fericit?
Cat au durat clipele tale de fericire?
Poate ai fost fericit cand erai copil. Dar s-a terminat copilaria. Sau poate si atunci asteptai sa cresti mare si te nelinistea necunoasterea viitorului tau. Poate ti-ai gasit un prieten bun cu care ai împartit totul si ai fost foarte multumit. Dar a venit si ziua in care te-a tradat sau te-ai despartit de el. Si s-a terminat fericirea.
Sau poate te-ai intors dupa ani de zile acasa si ti-ai revazut parintii si fratii. Dar dupa cateva zile a trebuit sa-i parasesti din nou si ai plans de durere. Poate ti s-a implinit o mare dorinta. Dar dupa cateva zile ai considerat ca e ceva normal si nu ai mai considerat ca e un mare dar de la Dumnezeu.
Sau poate te-ai vindecat de o boala grea. Dar dupa un timp a aparut alta si te-ai intristat din nou.
Sau poate nu ai fost fericit niciodata? Mai sunt si astfel de oameni vesnic nemultumiti si vesnic nefericiti. 
Si totusi exista oameni fericiti: sunt cei care traiesc o adevarata comuniune cu Dumnezeu, sunt oamenii care gasesc motiv de bucurie în a ajuta mereu pe altii.O iubire adevarata fata de Dumnezeu ne da adevarata fericire. O iubire adevarata fata de cei din jur ne da o adevarata multumire. Cine stie sa traiasca din iubire gaseste adevarata fericire.

Un ateu, un necredincios nu va putea fi niciodata fericit, pentru ca nu l-a gasit pe Dumnezeu, izvorul fericirii. Insa omul sfant va fi mereu fericit pentru ca este, si va fi si în vesnicie, mereu in contact cu marea Iubire, cu Dumnezeu. ............

Pentru voi ce inseamna fericirea?

[maranata]

......"Fericirea e ca un fluture care`tzi scapa intotdeauna cand vrei sa`l prinzi dar tzi se asheaza pe umar atunci cand nu`l doreshti devenind prizonierul tau..."

Ai o foarte mare dreptate :). Pacat ca noi nu realizam aceste lucruri si speram sa fim fericiti cand vom avea sau cand vom reusi......si nu incepem sa fim fericiti de azi pt ca avem o familie...avem prieteni...suntem sanatosi si avem un Dumnezeu care ne binecuvinteaza in fiecare zi

[crissa1923]

deci pe bune!chiar nu suport cand deschideti un topic si nu sunteti in stare sa il formati cu ajutorul propriilor pareri...peste tot vad citate copiate....de ce nu incercati sa fiti originali si plagiati intotdeauna?!e chiar plictisitor sa citesti niste texte despre care stii cu siguranta ca`s ``furate``....so.......ganditi-va la asta!nu mai fiti falsi!probabil o sa imi sara foarte multi in cap ,dar nu am ce sa fac!trebuia sa spun ceea ce cred!

[iuti]

este foarte adevarat ce ai spus ca prima parte este copiata...dar a doua parte este scrisa de mine...oricum eu ma bucur ca ai citit-o....

[gloryoflove]

Citat crissa1923:

deci pe bune!chiar nu suport cand deschideti un topic si nu sunteti in stare sa il formati cu ajutorul propriilor pareri...peste tot vad citate copiate....de ce nu incercati sa fiti originali si plagiati intotdeauna?!e chiar plictisitor sa citesti niste texte despre care stii cu siguranta ca`s ``furate``....so.......ganditi-va la asta!nu mai fiti falsi!probabil o sa imi sara foarte multi in cap ,dar nu am ce sa fac!trebuia sa spun ceea ce cred!

dintro parte sunt deacord cu tine ... dar dak vrei originalitate ap de ce nu incepi tu sa faci ceva original shi sa lashi shi pe altzii sa faca ceia ce se simt ... mie mia placut tema ... chiar dak povestea e copiata a shtiut cum sa fac de la o pov sa ajunga la intrebare ... bravo

[lenutzaurora]

eu pot sa zic ca am avut o copilarie trista, apoi cu cat am crescut a devenit mai trista, m-au dezamagit multe persoane, am pierdut prieteni...si tot asa pana intr-o zi cand mi-am adus aminte de Dumnezeu sau poate L-am gasit pt prima data...de atunci timp de o luna mereu fericita, spuneam zilele aste: in sfarsit sunt si eu fericita, in sfarsit a rasarit soarele si pe strada mea...pana pe 2 decembrie...cand am aflat ca comoara mea cea mai de pret de pe pamant, a murit, bunicul meu( tata meu, pt ca el m-a crescut), a murit...nu il pot vedea, nu pot sa fac nimic...dar sper ca intr-o zi sa-l intalnesc, si stiu ac el ma priveste de sus...ca e acolo cu Domnul si e fericit...mereu am zis ca daca il voi pierde voi muri alaturi de el, dar astazi datorita Lui Dumnezeu stiu ca el va fi bine acolo unde s-a dus...il iubesc din toata inima, si plange inima mea dupa el dar stiu ca asa e voia Domnului...nu am ce face, decat sa astept ziua intalniri...pot sa zic ca fericirea  este Domnul, doar cand crezi cu adevarat in El atunci vei fi fericit pe deplin!

[miki]

Fericirea nu isi are o definitie, sau cel putin asa zic eu, ea deriva de la persoana la persoana, de la cultura la cultura... Exista posibilittea ca un om sa fie fericit atunci cand mananca o bucata de paine, si la fel de bine un altul se considera fericit deabea atunci cand a devenit multimilionar. Dar cu toate acestea sunt si oameni care se considera fericiti, eu una ma vad fericita, asta nu inseamna ca nu aspir la mai bine sau mai mult, ci doar ca multumesc pentru ce am, pentru ca intotdeauna se poate si mai rau...

[AYLIN]

Multi oameni din aceasta lume sunt in cautarea fericirii. Ei o cauta cu infrigurare si spera sa o gaseasca. Multi o cauta in avere mare, in placeri , in  casele luxoase pe care si le construiesc, cu aparatele moderne cu care si le utileaza, in masini la ultima moda, in imbracaminte din ultimul top de moda, si totusi  nu  o  gasesc.  Si precum  bogatul  caruia  i-a  rodit  tarina,  (Luca 12:16-21) vad  ca  fericirea  nu  se gaseste acolo. Iar despre cei care cauta fericirea in felul acesta Eclesiastul spune ca nu este altceva decat " goana dupa vant", si care la un moment dat  chiar  lasa un gust amar.

- La fel si marii  faraoni  ai  Egiptului  si  din  alte locuri, ei  au  crezut  ca  daca vor construi  aceste  lucruri  marete,  ii  vor  ajuta  in  lumea de dincolo. Dar daca s-ar permite  sa  ii  vedem, cred  ca ar spune si ei acelasi lucru ca si bogatul cu tarina. Pentru  ca  mantuirea  nu  se  poate  avea   decat   printr-o   singura   persoana  si  aceea este Domnul Isus.

- Comunistii la randul lor credeau ca fericirea se intemeiaza  numai  pe  satisfactii materiale, si profesionale, si daca iti poti permite sa ai  tot  ce iti  doresti  material atunci  desigur   inseamna  ca  poti  sa  fii  fericit.  Dar  oare  poti  sa  ai  tot  ce  iti      doresti ??

 

- Si parca in contrast cu toate acestea putem vedea  crestini  care  poate  nu  sunt realizati pe plan material, care  poate nu au  o  casa  luxoasa, care  poate  nu  sunt realizati  nici  pe  plan  profesional,  care  traiesc  uneori  in  lipsuri,  altii inchisi pe nedrept in inchisori. Si  totusi  pe  fata lor  se  poate  citi  acea  radiatie a  pacii si a bucuriei  nterioare  din  inima  lor, de  ce? Pentru ca ei sunt  fericiti cu Dumnezeul  lor. Au gasit ei adevarata fericire ?

Jules Verne  scria   -    daca  s-ar  cladi  casa  fericirii  cea  mai mare ar fi sala de asteptare

- Omul  cel  mai  fericit  este  acela  care  face  fericiti  pe  cati  mai  multi oameni. D.Diderot

- Nici  frumusetea,  nici  banul  nu  fac  pe  om  fericit,  ci  numai  intelepciunea  si cumpatarea.  Democrit.

- Fericirea  nu  este niciodata o statie  finala, la care daca ai ajuns de acum in colo nu vei putea fi decat fericit oricat vei trai. Fericirea poti sa o ai numai daca esti  in legatura cu Creatorul tau,  El  e singurul  care  iti  poate  da fericirea,  pe care sa o raspandesti  pe  oriunde  te  duci. Pentru  ca  ti  se da ca sa o ai pe drumul tau, pe acolo pe unde treci.

Omul  poate  incerca  sa fie fericit cu multe lucruri  si  pe  multe  cai, dar  experienta   timpului  arata  ca  nu poate tine loc de fericire aceste lucruri, pentru ca pur si simplu nu contin asa ceva. fericirea omuluı este sa se apropie de Domnul. doar asa vom fı ferıcıtı cu adevarat.

[lenutzaurora]

Fericirea este dar noi nu stim sa o pastram

[Maroelva]

Fericirea este in noi ...trebuie cautata adanc in sufletul nostru...eu am gasit-o ,mult mai tarziu ...dar am gasit-o....

[AYLIN]

Toti oamenii cauta fericirea. Este o trasatura universala a naturii umane. Insa oamenii au vederi foarte diferite despre cum se poate obtine fericirea.

Fericirea este ceva foarte frumos, sublim.
Fericirea este un fluture care se perinda pe deasupra firelor verzi de iarba si a florilor viu colorate intr-o zi de senina vara. Dar nu trebuie sa incercam sa il prindem pentru ca atunci cand fluturele ajunge in palma noastra devine nimic mai mult decat o insecta.
Trebuie sa lasam fericirea sa vina si sa plece, ca un fluture. Cand vine, ar trebui numai sa ne bucuram de ea si nu sa incercam sa ne tinem de ea. Si cand pleaca, ar trebui sa o privim indepartandu-se linistiti. Apoi ea se va intoarce din nou. 
Daca incercam sa apucam fericirea si sa ne agatam de ea pentru totdeauna, va muri in mainile noastre. Trebuie sa lasam frumusetea ei sa vina si sa plece si sa ne bucuram de ea atat cat dureaza.
Cred ca aceasta este calea de a trai viata si deasemenea cred ca acesta este intelesul vietii.

[gabidc68]

Fericirea este ceva ....... o stare de multumire sufleteasca continua , o stare de spirit altruista , extrem de frumoasa si nemaipomenit de sublima ... dar este greu de atins si de pastrat !

[Maroelva]

Cineva zice: "Sunt
fericit - pentru cã...". Ei bine, simplul fapt cã dã
o cauzã fericirii sale este dovada cã nu posedã adevãrata
fericire. Cãci adevãrata fericire este o fericire fãrã
cauzã. Da, sunteti fericiti si nu stiti de ce. Gãsiti cã
e minunat sã trãiti, sã respirati, sã mâncati,
sã vorbiti, si nu stiti de ce. Nimic nu v-a adus-o: nici vreo mostenire,
nici vreun cadou, nici o femeie frumoasã. Suneti fericiti pentru
cã este ceva ce vine sã se adauge de sus, un element spiriual
care nu vine nicidecum de la voi însivã, precum o apã
care curge din cer. Pentru majoritatea oamenilor, fericirea e legatã
de posesiuni: de case, de bani, de decoratii slãvitoare, sau de
femei ori copii. Nu, adevãrata fericire nu depinde de nici un obiect,
de nici o posesiune - ea vine de sus, si veti fi uimiti sã descoperiti
în voi însivã, neîndoios, aceastã minunatã
stare de constiintã. Vã stãpâneste si nici mãcar
nu stiti de ce. Iatã adevãrata fericire.

[AYLIN]

Cu siguranta adevarata fericire vine cand o sa fim  In rest, depinde de la caz la caz, ce anume simtim ca ne face fericiti.Unii sunt fericiti daca au un colt de paine la masa, altii daca au 5 merzane.Fericirea pentru fiintele umane sta in stransa legatura cu implinirea, multumirea de sine, satisfactia si de multe ori este doar o stare de moment, pentru a se dovedi de cele mai multe ori trecatoare.Cat de trecatoare este depinde iarasi de la individ la individ, poate doar iubirea pura, neconditionata reuseste sa prelungeasca starea de fericire. fiecare om are motivele sale care ii aduc fericire.

[lenutzaurora]

fericirea asta...

[Maroelva]

Pentru a cunoaste adevãrata
fericire - cea care vine de sus - trebuie sã o pregãtim aici
jos, în noi, înlãuntrul nostru. Altfel, fericirea va
rãmânea sus, si nu vom avea niciodatã idee mãcar
de ceea ce înseamnã adevãrata fericire.

Ei bine, fericirea
este o vibrare la unison cu sufletul universal - pentru cã sufletul
universal nu e niciodatã nefericit. Si, chiar, în ciuda nefericirilor,
suferintelor, bolilor oamenilor, el este peste tot pentru a-i ajuta, pentru
a-i penetra, pentru a-i vindeca. El este de o luminã si de o puritate
neînchipuite. El nu este împovãrat, nu este întristat
- din cauza puritãtii si înãltimii sale. Iatã
pentru ce singurul care nu e nefericit este Domnul. Chiar dacã se
explicã din când în când prin biserici cã
Bunul Dumnezeu este foarte nefericit sã vadã cât de
rãi, criminali, nedrepti, bãdãrani sunt oamenii, eu
însã nu cred. Domnul nu este niciodatã nefericit. Pentru
cã dacã El ar fi nefericit precum oamenii, asta ar însemna
cã El nu-i perfect, cã-i lipseste ceva: în organismul
Sãu, în trupul Sãu, în plãmânul
Sãu etc., El ar avea ceva carre nu-i dintr-o materie bunã.
Si-atunci nu-i Bunãtatea. Da, este absolut imposibil ca Ddumnezeu
sã fie nefericit.

Acum, pentru a cunoaste
adevãrata fericire, trebuie strãduintã: trebuiesc
înlocuite - zi de zi - vechile particule, care sunt mucegãite,
care suntt dezgustãtoare, care sunt murdare, care sunt necurate.
Trebuiesc îndepãrtate, înlocuindu-le. Pentru cã
dacã veti vrea sã le îndepãrtati pur si simplu,
ele nu vor pleca - pentru cã sunt tenace, se cramponeazã.
Pentru cã oammenii care nu stiu cum sã se debaraseze de ele,
sunt de fapt fãrã încetare cu vechile particule, cu
vechile clisee, cu vechile dorinti, cu vechile momeli si pofte, care dureazã
toatã viata. Si chiar când vor veni într-o nouã
reîncarnare, asta va continua. Trebuie deci sã le înlocuiascã
cu altele noi - o, iatã, aceasta oamenii nu o au învãtat,
este nou: sã le înlocuiascã. Ei bine, când le
înlocuiesti, ele se duc singure - pentru cã ele stiu cã
noile venite sunt mai puternice, mai magnifice, mai minunate, mai vibrante
ca ele, si asa capituleazã. Altminteri, ele rezistã.

[AYLIN]

 fericirea nu dureaza.....fericirea este trecatoare. este ca si norocul. ai noroc, dar nu te insoteste permanent norocul, oriunde te`ai duce, sau in orice situatie ai fii. fericirea se cladeste in timp...precum o casa, precum invatatura....este exact ceva de genul: daca invat, peste ani voi avea o slujba grozava si voi fii fericita, daca fac acum un copil, peste 9 luni voi fii fericita, etc. ideea este ca suntem in permanenta in cautarea fericirii in viata, iar prin periplul nostru in viata in cautarea ei, esuam, cadem jos, suntem nefericiti. in principiu, pentru ca fericirea dureaza prea putin, tot noi, oamenii suntem vinovati. nu stim sa o facem sa dureze mai mult, nu suntem in stare sa ne pastram propria fericire pentru ca  deh, suntem oameni in final

[AYLIN]

Cine este fericit?

Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie.

Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura.

Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin.

Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora tot ce are el mai bun.

[Maroelva]

Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape.

[iuti]

fericirea e acolo unde te simti cu adevarat fericit