10 replies to this topic

[M_aryana]

Mi-am pierdut tot ce aveam mai de pret puritatea,inocenta si linistea sufletului.Cuprinsa de intuneric si teama ranesc pe toti cei care se apropie de mine.Cu ce curaj sa strig "AJUTOR" cand eu nu ajut,cu ce curaj sa  spun iubesc cand eu nu-i percep adevarutl sens?Am fost pusa in situatia in care la un moment ma-m dispretuit chiar si pe mine ptr felul in care ma-m comportat,acum imi pare nespus de rau,dar stiu k este mult prea tarziu.Vreau sa-mi recapat optimisnul si forta de a merge mai departe, sa nu mai fiu atat de nesigura si mereu trista.Vreau sa fiu din nou eu....cum sa ies din starea asta de apatie...care imi neutralizeaza orice sentiment,orice bucurie....e trist sa ma simt astfel la 19 ani...si imi pare rau dak cumva va transmit si voua starea mea prin cele scrise aici...dar simt ca aici imi pot descarca sufletul si in voi pot gasi un prieten care ma asculta si ma sfatuieste(de ce nu)...

[life_s_warrior]

Citat Eskimoasa

Mi-am pierdut tot ce aveam mai de pret puritatea,inocenta si linistea sufletului.Cuprinsa de intuneric si teama ranesc pe toti cei care se apropie de mine.Cu ce curaj sa strig "AJUTOR" cand eu nu ajut,cu ce curaj sa spun iubesc cand eu nu-i percep adevarutl sens?Am fost pusa in situatia in care la un moment ma-m dispretuit chiar si pe mine ptr felul in care ma-m comportat,acum imi pare nespus de rau,dar stiu k este mult prea tarziu.Vreau sa-mi recapat optimisnul si forta de a merge mai departe, sa nu mai fiu atat de nesigura si mereu trista.Vreau sa fiu din nou eu....cum sa ies din starea asta de apatie...care imi neutralizeaza orice sentiment,orice bucurie....e trist sa ma simt astfel la 19 ani...si imi pare rau dak cumva va transmit si voua starea mea prin cele scrise aici...dar simt ca aici imi pot descarca sufletul si in voi pot gasi un prieten care ma asculta si ma sfatuieste(de ce nu)...

Nu uita ca este un om valoros, nu pentru ceea ce faci sau ai facut, ci pentru simplul fapt ca esti om....Zambeste!

[life_s_warrior]

  "Dumnezeu este prezent pentru tine si in locurile intunecoase- si cu totii trecem prin locuri intunecoase. Gandeste-te la aceasta. Ai fost doborat, dar prin harul lui Dumnezeu intotdeauna te-ai ridicat,.Indiferent cat de intunecoasa a fost noaptea, intotdeauna ai vazut dimineata. Vremurile se schimba, relatiile se schimba, dar El ramane intotdeauna acelasi. El este intotdeauna acelasi.El este cel care te-a protejat intrecut si promite sa fie cu tine in fiecare zi de acum inainte (Evrei 13:5).Te vei ridica din nou! Motivatia de a supravietui vine dintr-o fantana pe care deja o ai in tine.    Domnul este Acela care umple acea fantana pe care deja o ai in tine.    Domnul este Acela care umple acea fantana. Las-o sa curga.Nu trebuie sa o faci sa curga;trebuie doar sa o lasi sa curga. Indiferent prin ce momente treci acum, nu te opri pana nu vezi dimineata. Este la sfarsitul fiecarei nopti intunecoase si a fiecarei promisiuni incalcate, dar ea vine sigur!Este la sfarsitul intarzierilor, tradarilor si negarilor, dar atunci cand totul se sfarseste - vine dimineata. Nu lasa nimic sa-ti zdruncine acest crez. Dumnezeu va usca lacrimile tale, te vei trezi cu un cantec nou. Cuvantul Sau spune:"Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat , ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare! Domnul este partea mea...de aceea nadajduiesc in EL. Domnul este bun cu cine nadajduieste in EL,cu sufletul care-L cauta." (Plangerile lui Ieremia3:22-25) Noaptea de ieri a luat sfarsit. Este o noua zi, bucura-te de ea!!!"

 VINE DIMINEATA INTOTDEAUNA!!!! 

[mihaela_2810]

Citat Eskimoasa

Mi-am pierdut tot ce aveam mai de pret puritatea,inocenta si linistea sufletului.Cuprinsa de intuneric si teama ranesc pe toti cei care se apropie de mine.Cu ce curaj sa strig "AJUTOR" cand eu nu ajut,cu ce curaj sa  spun iubesc cand eu nu-i percep adevarutl sens?Am fost pusa in situatia in care la un moment ma-m dispretuit chiar si pe mine ptr felul in care ma-m comportat,acum imi pare nespus de rau,dar stiu k este mult prea tarziu.Vreau sa-mi recapat optimisnul si forta de a merge mai departe, sa nu mai fiu atat de nesigura si mereu trista.Vreau sa fiu din nou eu....cum sa ies din starea asta de apatie...care imi neutralizeaza orice sentiment,orice bucurie....e trist sa ma simt astfel la 19 ani...si imi pare rau dak cumva va transmit si voua starea mea prin cele scrise aici...dar simt ca aici imi pot descarca sufletul si in voi pot gasi un prieten care ma asculta si ma sfatuieste(de ce nu)...

     Salut...incearca sa vezi partea buna a tot ceea ce s-a intamplat, incearca sa zambesti - pur si simplu, plangi - daca simti nevoia dar, incearca sa te linistesti...daca acum ti se pare ceva atat de greu de suportat, cand va mai trece timpul, vei "privi" cu alti "ochi" ceea ce simti ca e imposibil de suportat acum...vorbeste tu tine insati, cu constiinta ta, cu EUL tau interior, nu-l mustra prea tare..e parte integranta din TINE...esti TU!!! AI ZAMBIT? INCA NU? INCEARCA...asteaza-ti fruntea pe INTELEGEREA sufletului tau...e acolo, cu tine...
 

[ela_0036]

In viata fara suferinta nu putem vedea fericirea,nu o putem pretui.

Va veni un timp cind totul va fi un vis ,ai incredere in tine si multumeste Divinului pt fiecare clipa care iti este data in dar.

Toate isi au un rost ,dar dezvaluirea acestuia vine mai tirziu.Atunci intelagem rostul la tot ce ni se intimpla.

[CAMMELUTZA]

mai trec si eu prin stari din astea. singurul lucru care ma face sa-mi revin si sa fiu eu este mersul la biserica. ma duc si ma rog din tot sufletul, iar de acolo simt ca-mi recapat energia!si-mi revin! incearca!o sa te simti bine!

[M_aryana]

multumesc de incurajari si sfaturi...am incercat sa vbc cu mine...si am reusit...si azi spre mirarea mea am fost fr vesela si nu pot sa spun k am avut un motiv anume ci pur si simplu ma-m simtit bine in pielea mea,cea ce nu se intampla de obicei...am avut o tendinta de a reveni la starea de tristete dar imediat mi-am zis" Nu trebuie sa fiu trista,nu am de ce sa fiu trista"pana acum mi-a reusit figura...spera sa reusesc sa trec peste toate....dar acum k vine noaptea nu mai sunt atat de increzatoare....

[lidia2000]

Citat Eskimoasa

Mi-am pierdut tot ce aveam mai de pret puritatea,inocenta si linistea sufletului.Cuprinsa de intuneric si teama ranesc pe toti cei care se apropie de mine.Cu ce curaj sa strig "AJUTOR" cand eu nu ajut,cu ce curaj sa  spun iubesc cand eu nu-i percep adevarutl sens?Am fost pusa in situatia in care la un moment ma-m dispretuit chiar si pe mine ptr felul in care ma-m comportat,acum imi pare nespus de rau,dar stiu k este mult prea tarziu.Vreau sa-mi recapat optimisnul si forta de a merge mai departe, sa nu mai fiu atat de nesigura si mereu trista.Vreau sa fiu din nou eu....cum sa ies din starea asta de apatie...care imi neutralizeaza orice sentiment,orice bucurie....e trist sa ma simt astfel la 19 ani...si imi pare rau dak cumva va transmit si voua starea mea prin cele scrise aici...dar simt ca aici imi pot descarca sufletul si in voi pot gasi un prieten care ma asculta si ma sfatuieste(de ce nu)...

 

Hei,toate relele trec si timpul vindeca toate ranile,asa imi spun eu cand ma simt ca tine acum.Va trece..fii optimista!

[deli]

Citat CAMMELUTZA

mai trec si eu prin stari din astea. singurul lucru care ma face sa-mi revin si sa fiu eu este mersul la biserica. ma duc si ma rog din tot sufletul, iar de acolo simt ca-mi recapat energia!si-mi revin! incearca!o sa te simti bine!

 

EXACT!MEDICAMENTUL CEL MAI BUN ESTE RUGACIUNEA!asa esti mai aproape de DUMNEZEU SI EL DE TINE!dupa rugaciune iesi la aer,plimba-te,ia-ti prietenele la cumparaturi,ajuta oamenii,doreste-ti ca azi sa fii mai buna decat ieri si maine mai buna ca azi !BAFTA!

[soryn]

Citat Eskimoasa

Mi-am pierdut tot ce aveam mai de pret puritatea,inocenta si linistea sufletului.Cuprinsa de intuneric si teama ranesc pe toti cei care se apropie de mine.Cu ce curaj sa strig "AJUTOR" cand eu nu ajut,cu ce curaj sa  spun iubesc cand eu nu-i percep adevarutl sens?Am fost pusa in situatia in care la un moment ma-m dispretuit chiar si pe mine ptr felul in care ma-m comportat,acum imi pare nespus de rau,dar stiu k este mult prea tarziu.Vreau sa-mi recapat optimisnul si forta de a merge mai departe, sa nu mai fiu atat de nesigura si mereu trista.Vreau sa fiu din nou eu....cum sa ies din starea asta de apatie...care imi neutralizeaza orice sentiment,orice bucurie....e trist sa ma simt astfel la 19 ani...si imi pare rau dak cumva va transmit si voua starea mea prin cele scrise aici...dar simt ca aici imi pot descarca sufletul si in voi pot gasi un prieten care ma asculta si ma sfatuieste(de ce nu)...

Esti minunata
 

Sinceritatea ta ,regretul ,  pacatul recunoscut(iertat deja , sunt sigur) imi arata un suflet deosebit , pe care nu multe femei il au , eu te pot asigura ca nu ai pierdut nimic , nici puritate ,nici inocenta .Linistea sufleteasca ai sa o regasesti daca vrei cu adevarat .

Tristetea ta vine de la un dor de cineva ,care poate exista deja in viata ta s au ...in visul tau cel frumos.Bucurate, va aparea candva , doar tu sa ai rabdare si sa l recunosti , ai grija totusi ,din nerabdare poti sa l confunzi cu altii si invers,sa i confunzi pe altii cu el.Dar nu ti fie teama orice experienta te va ajuta sa stii sa il primesti , deci mergi inainte , musca din viata ca dintr-un mar.

[puiutz_zapacit]

"atatea ganduri imi vin in minte.. si atatea lucruri as avea sa spun dar mi se pare ca vremea lor a trecut.. nu se mai "doresc" a fi povestite.. nu mai isi au locul..

as putea spune ca lumea-i prea mica pt mine.. prea "ingusta" la ce idei am.. dar totusi.. ma simt atat de pitica.. ca si barba-cot :) si imi dau seama ca ma aflu intr-un mare "imens".. si ce sa fac? as vrea sa cred ca pot face ceva.. ca prezenta mea conteaza intr-o oarecare masura.. ca tot ce mi se intampla e minunat si ca sunt indispensabila in anumite momente..

sunt lucruri care ma depasesc.. si mi-e ciuda ca nu sunt mai desteapta.. sau mai frumoasa.. sau mai infigareatza.. mai "inalta" chiar.. si totusi.. la fel de bine puteam sa fiu inconstienta ca se intampla atatea in jurul meu.. si zic eu.. eram mai ignoranta..

si-apoi poate ca astept prea multe.. si nu incerc sa fac nimic.. de ce sa astept? de ce sa nu ma fac asteptata?

ce gand?!? ma simt mica, neinsemnata si efemera, si foarte interesant, nu doare tare... simt ca intregul "eu" ar putea fi inchis intr-o cutie in care sa fie cate un bilet, un semn, o carticica, care intr-adevar sunt ale mele si ale nimanui altcuiva, dar sunt singurele lucruri doar ale mele si vor pieri odata cu mine... si vad ca omul merita mai mult, si nu pentru ceea ce ramane in cutia care e doar a lui ci pentru secunda care a mai adus ceva in cutie... pentru clipa in care altcineva crea pentru el, pentru bucuria sau dispretul care voia sa il arate, pentru om...

daca poveste e ceea ce traim cu totii, atunci vreau sa imi deschid ochii... vreau sa piara ambitiile desarte, vreau pur si simplu sa fiu fericita... iar daca fericirea zace ascunsa in intunericul unei pesteri, o lume neagra, doar cu mine, atunci acolo vreau sa fiu si eu, insa daca fericirea zace in toti ceilalti, atunci vreau sa ma scufund in gandurile lor... si poate sa nu mor niciodata...

nu pot trai fara sa astept ceva si astept, de data asta rabdatoare, mai dornica ca niciodata, lasand posibilitatea alegerii unui moment in care sa se dezlantuie tot ceea ce e ascuns in mine... voi trai tot ceea ce imi va fi dat, voi cauta, voi ignora nenorocirea si nu voi uita ca "orice zi e buna pentru a fi traita".. totusi, astept...
nu as vrea niciodata sa las vreo rana mai adanca decat o atingere... as vrea totusi.. sa aduc entuziasm, buna dispozitie, chiar un strop de uimire... sa bucur priviri aratand doar un zambet..

nu vreau sa mi se ureze o zi linistita, nu vreau sa contemplez momente, doar unele, poate.. nu vreau sa astept emotia primirii unei flori.. vreau atingeri, vreau simtiri, sentimente, vreau sa mi se intample o minune pe care n-o astept si totusi sa fie
asteptata de atata timp.. sa fie un lucru.. sa fie un sentiment... sa fie un om..
sa multumesc pentru ca a aparut in viata mea si odata cu acel moment a deschis calea prin care orice e posibil... sa traiesc totul...

acum fug sa mai adun niste voie buna si speranta, de care am mare nevoie... urati-mi bucuria schimbarii, cand voi gasi libertatea de a fi ceea ce vreau sa fiu... "