95 replies to this topic

[patricia_amalia]

Cand izgonit din cuibul vesniciei

intaiul om

trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri ,

il chinuiau mustrandu-l

lumina,zarea,norii--si din orice floare

il sageta cu-o amintire paradisul--

Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.

Odata istovit de albastrul prea senin

al primaverii,

cu suflet de copil intaiul om

cazu cu fata-n pulberea pamantului:

''Stapane,ia-m vederea, 

ori daca-ti sta in putinta impainjeneste-mi ochii

c-un giulgiu

sa nu mai vad

nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori

caci, vezi--lumina lor ma doare''

Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare 

ii dete Lacrimile.

 

Lucian Blaga 

 

[mihaela_2810]

"Lacrimile tale m-au intors din drum
inflorisera in spatele meu alb
dar intre cer si pamint aerul se transformase
intr-un zid peste care nu mai putea trece nici gandul.

prea tarziu mi-am spus
clipele uneori se aduna piatra pe piatra
si nimic nu poate sa sparga timpul zidit.

as plange, dar lacrimile se transforma in fire de iarba
de cate ori imi apari in gand o alta floare-mi infloreste in cale
uita-ma ma rogi, uita-ma poate asa durerea va dispare.

pasesc.sub pasul meu aud zvagnind inimile parasite
intoarce-te imi spun , numai iubirile pot sparge zidurile
pe care uitarea le ingroasa clipa de clipa.

mi-am pus pe mine armuri de frunze
triluri de pasari ma-nsoteau pas de pas
iubeste iubeste imi soptea pamantul uscat
numai iubirile pot scoate apa din piatra.

inima mea crestea crestea ca un munte se facea
si prinse sa bata sa bata zidul de piatra
si intamplare ciudata piatra cu piatra zidul se desfacea.

Lacrimile tale m-au intors din drum.
NU stiu cum se facea cand ne-am intalnit
inima ta batea batea si inima mea batea batea
si-n drumul noastru, miraculos
piatra cu piatra nu se mai intalnea.

ce mult ma iubeai
ce mult te-am iubit.
ce bine imi pare ca ne-am regasit".

                                                 de Valeria Tamas

[Pazitadinger]

De-am luminat, n'am împãrtit luminã

Ca lumânarea caldã si blajinã

 

Nici mâna mi-i de rugãciune frântã,

Ci cã m'am luat cu diavolul la trântã...

 

N'am luminat ca noptile cu stele

Ci-am luminat ca trãsnetele grele

 

Cã n'am privit si nici n'am tras piezis

Numai la cer senin si luminis

 

Cã L-am privit în fatã pe Cristos

Cu uitãturi de câine credincios,

 

Cu lacrimi reci ca grindina din ploi

Când cade peste oase de eroi...

 

Când plâng în hohot cerurile sfinte

Ingenunchiate lângã oseminte

 

N'or fi prea sfinte lacrimile mele,

Dar port mânia cerului în ele.

 

Când spadã-si face din mormântul meu

Arhanghelul lui Dumnezeu.

[Pazitadinger]

Cînd sufăr,nu-mi eşti nicicînd aproape, O distanţă extrem de mică ne desparte. Strînge-mi lacrimile şi durera mea ascultă: Tu ştii că ochii care nu se văd se uită? Iubirea trece şi ea,lăsînd în urmă pustietate. Nu mai distingi indiferenţa de libertate. Lumea din jurul tău o vezi numai în gri, Şi ai impresia că viaţa curînd se va sfîrşi. Ce să fac mai departe cu a mea iubire? Lumea mea e-nconjurată de aceeaşi amăgire. De ce mă chinuie atîtea gînduri sumbre? De ce în loc de sentimente văd doar umbre? Cînd şi eu voi avea parte de-un pic de fericire? Care să mă ademenească spre nemurire. Cînd voi cunoaşte odată gustul plăcerii? Cînd voi simţi eu oare efectele schimbării? Lacrimile mele de-acum au secat de-un an, Am pierdut pînă acum timpul scump în van. Simt cum sfîrşitul vine mai rapid pe zi ce trece. Iar sufletul meu rămîne nemuritor şi rece.

[Pazitadinger]

Lacrimi de noapte...... Ti-am dat Lacrimile mele De noapte... Margele de cuart negru... Sa-ti tina de urat In serile cu semineu... Cate una Pentru fiecare clipa de vis Impreuna... Ti-am dat lacrimile mele de roua... Una ... Pentru sarutul dintai... Una... Pentru ca m-ai facut sa plang De fericire... Una... Pentru diminetile Devenite nopti de iubire... Una... Pentru zambetul Din coltul gurii... Una... Pentru gestul inceput Si de fiecare data...altul... Una... Pentru tot ce am dorit mereu Sa fie altfel ...si... A fost... Una... Pentru mangaierile Care imi desirau fiecare molecula Si o transformau In sangele tau.... Una... Pentru fiecare fior Care mi-a disecat sufletul... Una... Pentru ieri... Una ... Pentru azi... Si una... Pentru eternitate... Sa le simti atingerea In palma Ori de cate ori Iti vei aminti De ce a fost... De ce este... Si... De ce va fi...

[Pazitadinger]

Lacrimi se coboară, nu, deloc, mai bine nu se-nfrânează, apasă greu, nu-i nici un gând, nici un cuvânt să poată descrie se crapă fluvii în fiecare ochi. de prisos cine să le vadă Cine să le poată stăvili, să prindă apa vieţii, s-o guste, s-o ştie? nu, lacrimile doar se risipesc Se usucă din nou pe obraz, se înghit pentru ultima oară. eu niciodată n-am să învăţ cât valorează aceste lacrimi, lacrimile mele

[Pazitadinger]

Sufletul mi-e plin.E plin de o tristeţe adâncă,nepătrunsă.încerc să privesc în străfunduri,ochii mi s-au umplut de lacrimi.înotai în tristeţea sufletului meu.Mi-am ridicat ochii şi am privit spre cer.Albastru său liniştit şi pur a pătruns în mine,în tristeţea mea şi s-au contopit. îmi simt acum lacrimile albastre.închi ochii ca să-mi pot păstra liniştea albastră a lacrimilor mele,dar ele curg,curg năvalnic şi nu se mai opresc.Poate tristeţea e mai adâncă decât albastrul cerului.Deschid ochii şi în jurul meu cintesc o linişte tristă.Alerg cu ochii prin întunericul fiinţei mele şi îi simt firebinţi.Mă ard.Încearcă să caute un loc unde din întunericul lor să prelingă lumina.Caut o configurare,neastâmpăraţi,neobosiţi. Dar,în drumul lor..dau de tristeţea albastră a cerului,de tristeţea albastră a lacrimilor mele,iar roua anilor mei de până acum e prea puţină să stingă focul lor.Simt flacăra cum mă mistuie,cum mă arde puţin câte puţin.Fiinţa mea,frumuseţea sufletului meu plânge uşor să nu tulbure tristeţea albastră a cerului în care privirile mele se vor afunda cu timpul tot mai mult până la dăruirea totală,până la contopirea cu nemărginitul. Plângi suflete,plângi!Lacrimi albastre de copil fără copilărie,de adolescent fără adolescenţă,de om..fără fericire. Lacrimile albastre ale sufletului meu au urcat spre cer,iar cerul a plâns cu lacrimile mele în mare,cerul a plâns cu lacrimile mele peste buzele fierbinţi ale nisipului ars de soarele neiertător.Destinul albastru al lumii s-a ridicat spre imensitatea nebănuită a universului.

[nina magda]

                         SUNT A LUI ISUS

Sunt dezamagita… de ceea ce sunt, de cum arat, de tot ce fac… în aceasta stare de mânie, parca as izbi tot ce se afla în jurul meu…nu stiu de ce, dar  o lacrima mi se scurge pe obraz.. simt cum ceilalti se departeaza de mine… cum totul se întuneca… cum inima îmi sângereaza… cum lumea se prabuseste în fata mea… cad în genunchi, iar lacrimile îmi scalda obrazul…dar îmi ridic ochii catre cer… as avea nevoie de cineva care sa îmi mângâie sufletul îndurerat… doar pe El îl zaresc… ma priveste si zâmbind îmi spune ca ma iubeste… ca stie prin ce trec, stie cum ma simt… deoarece si El a trecut prin toate astea si a simtit o durere mai mare decât a mea… inima I-a sângerat mai tare… si nu a fost nimeni care sa-I aline durerea, ci toti L-au respins, L-au batjocorit si totusi a mers înainte si a biruit…simt ca acel Cineva care ma întelege este El… este Isus… îmi atinge inima, iar rana dispare…îmi vindeca sufletul… în loc de tristete îmi da bucurie… în loc de neliniste îmi da pace… îmi da din frumusetea Sa… ma face copilul Sau… ma ridic, sar si strig de fericire… sunt a Lui… sunt a lui Isus.

[life_s_warrior]

..."Sufetul n-ar avea curcubeu, daca ochii n-ar avea lacrimi"...

[maickt86]

SUNT DEZAMAGIT DE VIAATA MEA tot ce am facut nimik nu a fost bine nu imi mai aduc aminte cand a fost ultima oara cand am pus capul pe perna sa adorm fara sa vars o lacrima, sufletul imi plange in mine de atata dor de atata dragoste ce poarta si nimeni nu-l apreciaza nimeni nu il mai vrea sa il iubeasca viata pt mine este ca si terminata nu mai am nici o sperant nu mai pot visa la nimik ca nu mai am incredere in nimeni toata lumea este inpotriva mea dar multumesc lui DUMNEZEU ca vam intalnit pe voi prieteni mei, inima imi e ranita nu cred ca se va mai putea vindeca vreodata nu cred ca va mai vrea sa iubeasca pe alcineva, dece viata e chiar asa de cruda, de ce in fiecare seara trbuie sa plang, de ce sufar in fiecare clipa, de ce. poate uni o sa ziceti de prost dar nu asta este in sufletul unuia care iubeste si nu este iubit, unu care sia pierdut speranta de a mai putea fi fericit vreodata, asta sunt eu si va multumesc din tot sufletu ca sunteti prieteni mei

[CAMMELUTZA]

hei!!!!!!!la ce topic ma duc dau peste tine plangand. ee.... asa trasnit si asa suferind? nu mai fii pesimist ca-ti atragi singur raul ! fii mai optimist te rog!! iti spun din proprie experienta. ia mai citeste tu despre puterea gandului si apoi mai vorbim http://www.atman.as.ro/spiritualitate.php?p=articole/spiritualitate/puterea_gandului.php  cu siguranta ai sa reusesti!

[maickt86]

mai mult ca sigur am sa reusesc, inca ceva azi am realizat cu adevarat ce inseamna sa traiest asa ca orce sar intampla nu am sa ma mai plang niciodata, si te rog nu mai fi furioasa ca nu este bine imbatranesti mai repede cand suferi sau esti furioasa asa de azi inainte sunt cam plin de optimism

[life_s_warrior]

Citat maickt86

mai mult ca sigur am sa reusesc, inca ceva azi am realizat cu adevarat ce inseamna sa traiest asa ca orce sar intampla nu am sa ma mai plang niciodata, si te rog nu mai fi furioasa ca nu este bine imbatranesti mai repede cand suferi sau esti furioasa asa de azi inainte sunt cam plin de optimism

 Asa te vreau: optimist!!!

[CAMMELUTZA]

Citat maickt86

mai mult ca sigur am sa reusesc, inca ceva azi am realizat cu adevarat ce inseamna sa traiest asa ca orce sar intampla nu am sa ma mai plang niciodata, si te rog nu mai fi furioasa ca nu este bine imbatranesti mai repede cand suferi sau esti furioasa asa de azi inainte sunt cam plin de optimism

mai bine fac riduri de ras!!! ma bucur ptr. tine si tineo tot asa!
 

[maickt86]

pai doar o viata am si pe asta vreau sa o traiesc din plin si nu cred ca as putea face riduri de as cel putin acu ca inca sunt tanar si plus de asta eu vreau sa traiesc 180 de ani nici nu ma gandesc mai putin si nu vreau sa am riduri atunci

[sygmarom]

Citat patricia_amalia

Cand izgonit din cuibul vesniciei intaiul om trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri , il chinuiau mustrandu-l lumina,zarea,norii--si din orice floare il sageta cu-o amintire paradisul-- Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga. Odata istovit de albastrul prea senin al primaverii, cu suflet de copil intaiul om cazu cu fata-n pulberea pamantului: ''Stapane,ia-m vederea,  ori daca-ti sta in putinta impainjeneste-mi ochii c-un giulgiu sa nu mai vad nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori caci, vezi--lumina lor ma doare'' Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare  ii dete Lacrimile.   Lucian Blaga

 

[Ale3csis]

Lacrimile-mi improspateaza durerea iar vocea stinsa a suspinelor imi spala dorul ce zburda haotic prin margaritarele ce-mi ard chipul....dar la ce folos daca acum vidul din mine ce ma strange numai tu stiai cum sa-l aduni in palme si sa-l legi cu imbratisarea ce ti-o murdaream cu lacrimile mele de fericire...Alerg pe strazile tacute...ingenunchi si merg mai departe rugand Cerul sa-mi arate drumul catre tine....alerg intr-una fara sa stiu unde ma duc lacrimile in care te oglindesti...Ma simt strain de mine dar am ajuns...am gasit raza rupta din izvorul candid al SPERANTEI...Am impreunat lacrimile cerului cu amarul indurerat al lacramioarelor ce-mi parfumau ochii si am invatat ceva....Am invatat ca cele mai frumoase clipe sunt efemere....dureros....dar cele mai sincere amintiri se hranesc din efemeritatea frumusetii udate de lacrimile fericirii....Of.."Suferinta tu , dureros de dulce"...S-acum...te simt inca lacrima cruda ce ma mistui in noptile sinistru de singure.....dar am SPERANTA scaldata in lacrimile feciorelnice ale irisilor nostri....si atat....nu e mult dar e de ajuns......

[nina magda]

 

                 PENTRU TINE TATA DRAG...!

In sufletul meu, acum pierdut in lacrimi                                                                                              
Un vuiet usor de vara imi adoarme-n brate,
Cuvinte calde de dor ce-mi patrund amar
Credinta, Speranta, Iubire
Acum, somnul imi este plin cu durere
Precum trandafirii uscati, strinsi pe obraz,
In durerea ta pe care nu o voi uita                              
Cu timpul crud care nu va mai pleca.                    
Oceanul meu de lacrimi si durere
S-a scufundat in mari petale de crini
Ce infloresc la margini de apusuri
In lumini albe de clestar.
Trandafirii.....
Singereaza lin, tulburind oceanul,
Totul din mine este doar pentru tine
Cu dragostea din oceanul de lacrimi
Ce plinge acum singur
In Credinta, Speranta, Iubire si .....
 

[Yia:)]

faina!

[Ale3csis]

Lacrimi ce ma sting...Lacrimi ce-mi spala durerea...Lacrimi si iar lacrimi...Ati incercat lacrimi ce izvorasc din durere dar care se oglindesc in lumina calda a fericirii...Un Happy End mereu e bine-venit...oricat de grea ar fi calea....Ce ziceti...???